Foarte multă lume a fost luată prin surprindere de felul în care a jucat FCSB în acel 3-0 cu Viktoria Plzen de joi seară. A fost cu atât mai surprinzător cu cât vicecampioana venea după un joc foarte prost la Ovidiu și venea după o perioadă în care Alibec s-a înjurat cu MM Stoica și Budescu s-a certat cu Dică. FCSB a jucat foarte bine, însă surprinzător nu e cuvântul care să caracterizeze desfășurarea evenimentelor. Totul e ușor de explicat și o să folosesc niște cuvinte cheie.
Atunci când FCSB întâlnește echipe de o valoare egală sau mai mare, jocul devine apărare/contraatac – asta s-a întâmplat contra cehilor. Cu teama dată de pățania de la Ovidiu, Dică s-a adaptat și a construit o echipă care să reacționeze la jocul adversarului, nu una cu inițiativă. Dacă a fost intenționat, și tind să cred că a fost, mutarea e excelentă. Ce înseamnă asta?
—->
Cu Golofca și Coman în benzi, jocul de contraatac e indicat celui pozițional – vorbim despre doi fotbaliști construiți pentru apărare/contraatac. Golofca doar asta poate, din punctul meu de vedere, vezi cum a dat el randament la Botoșani, o echipă defensivă înainte de toate. Coman la fel, are viteză, ține mingea aproape și în dribling, se poate încadra. Cei doi au reușit să facă spații mari într-o apărare a cehilor tocmai pentru că n-au mai fost îngrămădiți, a dispărut atacul ăla pozițional obosit și lipsit de strălucire. Golofca n-are calitățile necesare pentru a se descurca pe spații mici, în zone aglomerate, Coman la fel. Ori în clipa în care echipa lor reacționează la jocul adversarului, la greșeala acestuia, datele problemei se schimbă.
—->
Alibec, un joc mai complex decât putem observa – sigur că atacantul e judecat după goluri, însă eu aș prefera jocul lui de aseară unui joc în care așteaptă să marcheze. A fost omul care a cărat doi apărători adverși după el până aproape de marginea terenului, a jucat de multe ori cu pase rapide pentru a profita de viteza celor de mai sus și a combinat cu Budescu, ultimul cu fantezia necesară pentru a profita. E doar consecința firească a unui astfel de joc, Alibec nu are altă soluție, nu poate fi vârf clasic, vârf împins, finalizator ordinar. Faza de la golul doi, scărița lui Budescu, a fost posibilă după ce Alibec a luat prin surprindere apărarea concentrată pe el cu o pasă-cârlig în adâncime.
—->
Concluzia e destul de simplă. În formula asta, FCSB dă mai mult randament atunci când reacționează, nu când… acționează. Din motive care îmi scapă acum, au probleme serioase în a desface apărări, așa că atacul pozițional nu poate să fie o soluție atunci când joci cu echipe din partea de sus a clasamentului. Așa că apărare/contraatac poate să fie o soluție, una riscantă, dar una care nu prea are cum să nu dea roade dată fiind calitatea fotbaliștilor care fac faza asta. Sigur, există un risc mare! Dacă Plzen îți dă gol la 0-0, atunci când au bară, ești nevoit să ataci pozițional. Și nu ai șanse mari să îi desfaci.
Clar ca e inzecit mai usor cand se iese la joc. Marile meciuri facute de echipele romanesti, inclusiv de “nationala”, s-au bazat pe actiuni surprinzatoare pe contraatac. Poate tocmai de aia e de preferat sa avem adversari de calibru, cu orgoliu, care sa iasa la joc. Steaua ( pt. ca tot sper ca va cumpara Becali numele inapoi, 🙂 ), va avea intotdeauna handicapul asta de a juca contra “autobazei”, mai ales ca au disparut aproape total din scena echipele cu blazon care sa mai miste ceva fotbal; toti s-au invatat in campionat, pun echipele pe doua linii si mai bine dai pe Paprika ca-i mai interesant decat sa vezi o echipa de milioane de euro cum nu poate marca un amarat de gol. Cand ne uitam la Barca, da, putem spera ca pana la urma ii inteapa, dupa 94 de minute in care i-au ametit de-a dreptul pe adversari. Pt ca presiunea aia irezistibila vine pe toate planurile: fizic, tactic, mental. Pana si arbitrii incep sa tina cu ei, sunt zapaciti si ei, total!