web analytics
BMW F800GS Turism

Vizită la triburile de nomazi și accidentul din deșert

Oameni buni, mai țineți minte când învățam în școala generală că pe cât de cald e ziua în deșert, pe atât de frig e noaptea? Ei bine, am aflat toți șase asta pe pielea noastră, că se pare că uitasem. Corturile în care ne-am băgat la somn arată excelent, sunt mari, încăpătoare, paturile sunt super ok, avem cearșaf și pătură pentru a ne înveli. Mă trezesc la 3 dimineața bocnă, rupt de frig, nu mă pot opri din tremurat. Ies spre toaletă și, în spatele corturilor, văd o siluetă de om. Mă opresc înspăimântat, îmi trece prin cap o scenă cu niște rupți de la ISIS care ne vor oferi salopetele galbene, moment în care silueta îmi bagă o lumină în față. Intru și ies rapid din WC și mă duc direct în cort, dar suspiciunile sunt două. Fie un paznic de noapte, fie un turist chinez, cazat și el aici, care poza cerul plin de stele și fără un nor.

Locul de somn, marcat cu steagul

Locul de somn, marcat cu steagul

Dimineață ne strângem la micul dejun distruși de frig, dar soarele e sus și începe să se încălzească. Proprietarul, Ali, ne îmbarcă după micul-dejun într-o Toyota 4X4 cu care străbatem dunele, spre est, către granița cu Algeria. Prima oprire, la tribul de nomazi care stă în anotimpurile reci în zona asta. O casă ce pare din chirpici, cu un cuptor exterior în care coc pâinici. Sunt două femei și un copil mic, ambele femei soții ale unui nene care, pare-se, e plecat cu animalele spre o oază, la păscut. Casa în care stau e ”cadou”, Ali ne spune că e de pe vremea filmărilor la Lawrence of Arabia. Nu a dărâmat-o nimeni, iar nomazii s-au mutat în ea. Femeia, soția mai tânără, ne aduce ceai la masă și alune și facem un popas cât să ne explice Ali felul în care trăiesc oamenii ăștia. Femeile țes covoare cu desene inspirate din viața lor și le duc, peste deșert, în Merzouga. Acolo, statul a construit un depozit special pentru colectarea lucrurilor fabricate de nomazi, iar oamenii ăștia primesc în schimb alimente și tot ceea ce mai au nevoie pentru a supraviețui.

Vestimentația pe care am avut-o în cele 2 zile de deșert

Vestimentația pe care am avut-o în cele 2 zile de deșert

Nomazii și un covor în proces de a fi făcut

Nomazii și un covor în proces de a fi făcut

Locul în care doarme una dintre cele două neveste

Locul în care doarme una dintre cele două neveste

Același loc

Același loc

Alți câțiva kilometri prin deșertul în care, potrivit spuselor lui Ali, plouă de 2-3 ori pe an, și ajungem la al doilea cel mai mare târg de sclavi, după unul din Sudan. Sunt niște zeci de case, cred, tot din pământ cu paie și un spațiu mare în mijloc, acolo unde (zice Ali și eu n-am internet să îl verific) între anii 1200 și 1600 era belferie cu schimbul de sclavi. Pentru că piața e la doi pași de o mină de minerale, slavii erau schimbați pe pietrele scoase din mină.

Cladirile din jurul fostului târg de sclavi

Cladirile din jurul fostului târg de sclavi

Mină de ceva...

Mină de ceva…

Și pentru că tot am atins problema sclavilor, următorul drum e spre o așezare a urmașilor acestor sclavi. ”Localnicii cu pielea neagră”, cum le spune Ali. Sunt chiar generații formate din sclavii care s-au împerechiat în zona asta și care, acum, se ocupă de grădinărit în condițiile grele din Sahara, în jurul unei oaze minuscule. Au și o trupă de muzică și dans, fac o demonstrație pentru noi. Finalul excursiei cu Ali îl avem într-un loc în care întreaga așezare Merzouga are un soi de fermă irigată. Interesant, o parte din apă, partea de apă dulce, vine de sub dune și e cărată printr-un canal. Apropo, cică sub dune e pânza freatică la 1-2 metri. Ei bine, apa asta e purtată printr-un canal care taie în jumătate bucata de pământ agrigol, iar fiecare posesor de grădină are la dispoziție apă timp de 2 ore pe zi pentru irigații.

În centru curge apă, stânga și dreapta sunt grădinile oamenilor

În centru curge apă, stânga și dreapta sunt grădinile oamenilor

După masa de prânz vine distracția și mai mare. Mergem înapoi în Merzouga de unde închiriem buggy-uri (nu știu cum se scrie și iar nu am net să verific). Le știți, sunt precum ATV-urile doar că au volan, putere mult mai mare și suspensii impresionante. Costă 120 de euro pe oră, însă negociem să ne lase o oră și 20 de minute și împărțim prețul la doi. Deci fiecare câte 40 de minute, totul doar prin uriașele dune de nisip. Am condus demonic, nu am trăit un asemenea sentiment la volan niciodată în viața mea, ce poate face mașinăria aia e incredibil, e super puternică și drift-urile pe marginile dunelor, cu râpe uriașe în stânga sau în dreapta, sunt geniale. Colegul meu de buggy, Cristi Predoi, trăiește din motociclism. Adică e jurnalist de moto, testează încontinuu mobre, deci e învățat cu senzațiile tari. Și tot l-am făcut să țipe de spaimă cam 30 din cele 40 de minute, cam așa am mers de tare. Am avut pare și de un mic incident când, după schimbul de șoferi, Daniel a crezut că poate sfida fizica și poate să facă drifturi pe plan înclinat. Ei bine, n-a putut, iar buggy-ul în care era cu Ionuț s-a răsturnat pe dună de vreo două ori. În afară de o oglindă ruptă și taxată ulterior cu 70 de euro și niște nisip în căști, băieții n-au avut de suferit.

Let's buggy!

Let’s buggy!

Sahara

Sahara

Seara ne-a prins din nou la corturi. Ali a mai adus o tură de turiști, se repetă programul artistic cu cântece și dans al localnicilor. Mâine avem o zi al naibii de lungă, peste 500 de kilometri.

23 comentarii

  • Ce intamplare, sa nu spun prostie, ca Alex s-a nascut roman !
    Cum aflaram noi ca de fapt mandria de tricolor care ne reprezita este un rahat …
    Multumim baiete ca ne deschisesi ochii dar du-te prin alte locuri , fa-ti alti prieteni , noua ne place ce vedem !
    Du-te departe in Ciad

    • Si totusi sunteti atat de multi postaci si nu exista nici macar un singur argument pertinent adus de voi in aceasta dezbatere, exista doar o tentativa esuata: m-am nascut aici si am crescut aici, pai ce-i asta? asa sunteti voi mandri? Pai eu pot sa scriu o gramada de chestii despre o tara, pe care inca n-am vazut-o, pe care o admir fara sa am nevoie de documentare, si voi traiti probabil de 15-20 de ani aici si nu sunteti in stare sa va argumentati mandria.

  • Vezi cum am ghicit ca ești băiat “dă” peluză, e ceva specific pentru voi sa va scăldați în incultura și apoi când ieșiți pe strada, când va uitați la televizor, etc. sa fii mândru de societatea românească și implicit de România. Ca te-ai născut în România a fost o întâmplare, nici tu și nici ea nu aveți vreun “merit” pentru asta. Ca ai crescut în ea iar nu e o chestie voluntara, nu ai avut de ales, ai mers odată cu familia.
    Vorba lui Brâncuși caracterizează cel mai bine aceasta tara, parafrazez: v-am lăsat săraci și prosti, și v-am găsit și mai săraci și mai prosti, din nefericire panta ce a observat-o Brâncuși a devenit din ce în ce mai abruptă și am ajuns rahatul asta de societate.
    Steagul este foarte frumos, chiar îmi place, dar prefer sa ma gândesc la Ciad când îl vad, măcar aia au avut o neșansă reala prin poziționarea geografica.

    • Nu mă mai cert cu tine, nu ajung nicăieri. Ştii doar să jigneşti, nu dreptul să ne faci inculți doar pentru simplu fapt că ne iubim țara. O fi din “întâmplare” cum zici tu că ne-am născut aici. Dar nu din “întâmplare” am ales să ne iubim țara.
      Dacă ai o părere aşa proastă, de ce nu pleci din ea? Eşti liber să dispari de pe acest pământ pe care nici nu-l iubeşti şi să nu te mai întorci niciodată. Şi aşa…România nu e casa ta!

  • Alex, cred că te-ai inflamat prea tare! Așa cum tu ai dreptul la o opinie, oricare ar fi ea, așa și ei au dreptul să facă ce vor în vacanță. În cazul ăsta, fie că îți place sau nu, i-ai insultat… make love not war!

    • Cristian, felicitări pentru răspuns! Mândria de a fi români nu ne-o poate lua nimeni! Nici măcar un amărât care ne jigneşte sfântul tricolor!

    • in acel context: cam=in mare parte.
      Daca ai invatat sa pui virgule nu inseamna ca pricepi toate “subtilitatile” limbii romane.
      Eu mai apar pe aici pentru ca Scutariu mai are si articole decente.
      Puti a stelemist, deci: MUIE STEAUA!

      • Alex, pentru cât de idiot pari, știi să scrii corect. Nu e tocmai rău, dar nu te ajută la nimic dacă ai atitudinea asta de țăran. Foarte rău este că ești un frustrat neîmplinit și că îți refulezi mizeriile pe aici, la o poveste frumoasă. E trist că atât ai văzut tu în toată povestea, că e steagul de rahat al României pe un cort, în deșertul Sahara…

        • E dreptul meu sa am o opinie, amărâții ăștia au luat foc pentru ca au crezut ca-s ungur. Naționalismul oamenilor prosti e mult mai periculos decât părerea mea despre propria patrie. Vezi vreun argument pro din partea lor? Argumentele mele sunt incomensurabile, trebuie doar sa deschizi ochii, sa ieși din casa, sa scoți capul pe geam, și apoi îți vei da seama în ce tara traiesti. Din peluza, printre oameni de rahat, e greu sa vezi asta, te afunzi în incultura și chiar dacă ai fost înzestrat cu ceva creier te lași dus de val și devii o mizerie ca toți ceilalți.

          • Acela este steagul meu si il arborez unde si cand vreau eu. Asta pentru ca sunt mandru ca sunt roman si pentru ca Romania, buna / rea, este tara mea. Este tara in care m-am nascut si in care am crescut.

            Nu vad legatura ta cu peluzele. Banuiesc ca iti petreci timpul pe acolo, cu toate ca ma indoiesc ca te-ar accepta cineva.
            Te-am injurat si te-am facut ungur pentru ca asa am simtit si pentru ca asta meriti.
            Daca asta te va incanta, iti recunosc ca da, fac parte dintr-o peluza, dar nu despre asta este vb aici.
            Tot ce am zis, am zis in numele meu. Este doar parerea mea si mi-o mentin.
            Am zis-o pentru ca asta simt pentru tine.

            PS: daca imi dai adresa ta de mail iti mai trimit sute de poze cu acest steag.

      • Nu e unguresc, dar nu trebuie sa fiu prost și sa fiu mândru ca m-am născut în rahatul asta de tara

          • Ești prost rău, de unde prostia asta de a fi mândru ca ești roman? Nu exista absolut niciun motiv sa fii mândru, vorbesc de oameni întregi la cap, nu de cap capsunari de 800 de euro pe luna care își fac vila în satul natal sau de mediocrii care înghit rahaturile din societatea noastră cu mândrie.

        • Bou esti tu, bozgore! Numai un cretin ii poate spune “rahat” steagului. Nu-ti convine, pleaca din tara, dar nu jigni un popor doar pentru ca-si iubeste tara!
          Apropo de prostii de pe blog: tu faci cat toti la un loc.

          • Din ce rahat de peluza provii? Esti si cu “Basarabia=Romania”? ai completa profilul cretinului cu 2 neuroni din peluzele noastre.

          • Alex, sunt din “brigata” #antiunguri! Pregateste carpa neagra, vine 1 Decembrie! Daca noi suntem prosti, tu ce esti? Un rahat cu ochi.

Lasă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.