web analytics
BMW F800GS Turism

De veghe în lanul de canabis. În Fes, doar cu ajutorul poliției

Nemții n-au fost fraieri atunci când au ales sloganul ”Make life a ride”. Mario Gotze merge de rupe la 9 dimineața, pe coborârea cețoasă din Chefchaouen către Fes, asfaltul a devenit mai bun și e o plăcere. Mă gândesc că e la fel și pentru GS-iști pentru că, la prima pauză de poze și hidratare, discuțiile sunt doar ”Bă, cum merge motocicleta”, ”Ce bine se aude boxerul prin pădure” sau ”Hai mai repede cu pozele ca mi-am intrat în ritm”. În teorie, avem de ales între trei drumuri spre Fes și doar unul e contraindicat. Cineva ne-a transmis că e bine să nu ne ducem pe acolo pentru că zona e destul de izolată și e plin de câmpuri de canabis, iar locuitorii nu sunt tocmai prietenoși.

Începem printr-o sută de kilometri de drum virajat, de bună calitate, în care ne facem încălzirea. Și la propriu, pentru că am lăsat în spate un Chefchaouen la 16 grade Celsius și ne îndreptăm vertiginos spre 30. Depășim tot, inclusiv un accident proaspăt pe serpentine după care tragem pe dreapta să ne pozăm cu peisajul montan.

Natură moartă cu BMW-uri

Natură moartă cu BMW-uri

Prima urcare după Chefchaouen

Prima urcare după Chefchaouen

Spuneam ceva de cele trei variante de drum, dintre care doar una nasoală? Ei bine, noi pe aia am apucat-o și am văzut imediat de ce nu e indicată. În absolut fiecare oraș sunt băieții care oferă hașiș, iar între orașe pute a marijuana de îți mută nasul. E motivul pentru care nu reușim să ne oprim pentru masa de prânz pe nicăieri. Bem o cafea într-un oraș de munte din care plecăm rapid pentru că în fața noastră oprește un Mercedes alb, nou, din care ni se oferă hașiș. Apoi, rând pe rând, refuzăm mese prin alte orașe în care e plin, dar plin de dealeri cu fețe dubioase. Avem noroc destul de târziu, întru-un soi de popas, în care lipit de o spălătorie auto e un restaurant.

”Hagi”, așa cum l-a poreclit un coleg de drum pe băiatul din spatele tejghelei, pare că abia a deschis. Dar e pregătit. Ne arată o ditamai pulpa de vită din care taie 2 kilograme, dă carnea prin mașina de tocat și se duce spre grătar. În paralel, în bucătărie pregătește tajine cu carne și legume un alt băiat. Ăsta e dubios rău pentru că nu reușim să îl facem să înțeleagă că bulgărele de hașiș pe care ni-l pune pe masă nu ne interesează. Îl lasă în mijlocul mesei și pleacă, dar i-l returnăm rapid.

Mâncarea e excelentă în simplitatea ei, aromele sunt ulitoare, ceapa călită pe carnea la grătar e demențială, iar tajinele au un gust care îmi antrenează la samba papilele. Spălăm cu Coca-Cola, plătim echivalentul a 36 de euro toți șase, și plecăm spre Fes. Drumul continuă să fie superb, chiar dacă pe final dispar virajele.

”Hagi”, călare pe grătar

”Hagi”, călare pe grătar

Ce a rămas după ce am terminat de mâncat

Ce a rămas după ce am terminat de mâncat

Și ajungem în Fes. Al doilea cel mai mare oraș din Maroc ne întâmpină cu o nouă rundă de trafic imposibil, la limita supraviețuirii. Avem noroc că BMW-urile sunt mari și ne este cedată trecerea mai mult de teamă. Suntem abordați direct din mers, un tip dubios cu scuter merge în paralel cu noi și încearcă să ne vândă ceva, probabil hașiș. Scăpăm și mergem spre Medina, centrul istoric, însă problema e că hotelul e inaccesibil cu motocicletele. Sau cel puțin așa credem. Avem noroc și oprim fix lângă o secție de poliție, moment în care suntem înconjurați de binevoitori. Vreț hașiș? Vreți un garaj pentru motociclete care e fix lângă casa mea? Vreți să mă urc cu voi pe motociclete și să vă duc la hotel?

Situația riscă să se împută, dar avem noroc cu polițistul din fața clădirii. Alungă dubioșii cu gesturi de om care știe cu cine are de-a face, apoi ne ascultă of-ul. Dă ceva prin stație și ne face semn să așteptăm. Vine o mașină de poliție din care coboară un tip civil, cu stația în mână. Ne ascultă și el, apoi ne spune că ne va ajuta să scăpăm de dubioși și să punem bine motocicletele. Îl sună pe patronul hotelului în care urmează să stăm, omul vine cu mașina și ne conduce către un garaj la care plătim echivalentul a patru euro de persoană.

Ne retragem la hotel, un stabiliment absolut superb, moment în care începe turul cu ghid al orașului. Nu am suficient talent pentru a descrie în cuvinte ceea ce e, cu certitudine, unul dintre cele mai frumoase locuri în care am fost. Și nu e frumusețe clasică, nu e nu știu ce zonă din Paris, Roma sau mai știu eu ce. E o frumusețe specială, autentică, agitată. Suntem purtați pe rând pe la un loc unde se fac covoare prin lucru manual, covoare ce încep de la 400 și se duc la peste 2000 de euro. Apoi mergem la Universitatea Al Quaraouiyine, cea mai veche universitate din lume, fondată în anul 859. Asta apropo de moțul învățăturii, așa cum se cred europenii. Mergem și într-o zonă în care se prelucrează pielea animalelor. Primim mentă proaspătă la intrare și ne dăm rapid seama de ce. Pute înfiorător, dincolo de ce vă puteți imagina. Într-o curte interioară sunt mai multe cazane uriașe în care, pe rând, este prelucrată pielea. De la unele în care este curățată de păr, la altele în care este ținută în amoniac, până la cele în care este colorată, toate degajă un miros înfiorător. Trecem și pe la magazin, acolo unde doi băieți își iau niște geci.

20161010_174535

Străzi înguste în Fes Medina

Agitația din Fes Medina

Agitația din Fes Medina

O clădire istorică, patrimoniu UNESCO, care e acum showroom pentru covoare

O clădire istorică, patrimoniu UNESCO, care e acum showroom pentru covoare

Prezentarea mărfii

Prezentarea mărfii

Locul în care este prelucrată pielea. Și în care pute

Locul în care este prelucrată pielea. Și în care pute

Magazinul de desfacere

Magazinul de desfacere

Continuăm drumul prin Fes Medina, pe străduțe, și mai vedem un milion de lucruri. Ne mai oprim și la un atelier de textile, acolo unde ne este făcută altă prezentare. Repet, cuvintele nu ar face dreptate locului, trebuie să experimentați totul.

Încheiem seara la un restaurant, apoi conduși la hotel. Mâine e o zi teribil de grea, avem de condus peste 500 de kilometri și vom ajunge în deșert, la Merzouga. Partea bună e că acolo petrecem două zile care se anunță interesante tare.

Râul Fes. Locul în care se varsă dejecțiile locuitorilor, plus sursa de apă pentru spălatul pieilor

Râul Fes. Locul în care se varsă dejecțiile locuitorilor, plus sursa de apă pentru spălatul pieilor

Război de țesut în mijlocul magazinului

Război de țesut în mijlocul magazinului

2 comentarii

Lasă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.