Un iPhone 12 pentru un Samsung user

Am un istoric plin de Samsung în ceea ce privește telefoanele folosite. De la Note 2, aproape fără excepție, am avut fiecare model din seria Note și fiecare model din seria S. Motivele n-au legătură cu vanitatea, am mai explicat, sunt rațiuni cât se poate de practice. Însă pentru că am prieteni care laudă ultimele telefoane Apple și pentru că sunt conștient și eu de unele dintre avantajele pe care le au, avantaje care mi-ar fi mie utile, am decis să fac o încercare.

Încercarea s-a numit iPhone 12. Mi-am cumpărat și am trăit câteva zile folosind acest telefon și, în linii mari, iată motivele pentru care am să mă despart de el, deși are o sumedenie de chestii ce mi-ar folosi.

• camerele sunt foarte bune. Video e genial, nu se compară cu ce poate oferi Samsung. Foto, la fel. Poate un pic peste Note 20 Ultra, sunt poze mai puțin prelucrate, mai aproape de realism. Night foto e, la rându-i, peste ce are Note 20 Ultra în acest moment.
• ecranul e fenomenal, știți că la gama 12 Apple nu mai face diferențe între ecranele folosite, de la Mini la Pro Max toate au top. Însă am trăit experiența 120 Hz pe Samsung și, oricât de urât ar suna, chiar mă deranjează diferența. 60 Hz, chiar și la iPhone, se simte. Deci acest ”fenomenal” de pe iPhone 12 nu se ridică la nivelul ecranelor pe care le pune Samsung pe Note 20 Ultra.
• multe aplicații uzuale sunt mai faine pe iOS. De la Facebook la Instagram, de la Homebank-ul ING la aplicația eMAG. Probabil pentru că sunt mai ușor de optimizat, la Andoid ai sute de modele, mii de telefoane diferite, e aproape imposibil să faci asta pentru fiecare în parte. Cert e că o simplă utilizare pentru un nepriceput, așa cum mă aflu eu, e suficientă ca să îți dai seama.
• bateria e mică pe hârtie, dar ține de duduie. Probabil pentru că ecranul are 60 Hz, dar și pentru că gestionarea aplicațiilor în iOS este faimos mai eficientă. Cert e că așa baterie bună ca pe iPhone 12 eu n-am avut niciodată, pe niciun telefon Samsung.
• bretonul ecranului. Da, știu că mulți spun că dispare după utilizarea prelungită, că nu-l mai vezi. Doar că eu vin de pe Note 20 Ultra, adică un ecran uriaș cu o micuță gaură pentru camera frontală. Mi se pare barbar ce oferă Apple acum. Iar avantajele sistemului de deblocare nu sunt atât de mari. E safe, sunt de acord. Dar amprenta mea în ecran la Note nu e safe? E rapidă, e safe, nu se vede.
• E probabil cel mai frumos telefon pe care l-am ținut vreodată în mână, poate la egalitate cu Samsung S8, un pic peste Note 20 Ultra. Știu că și ăsta poate fi un argument în procesul de cumpărare. E pur și simplu superb. Marginile pătrățite îl fac ușor de ținut în mână, le-a ieșit bine de tot. Ah, e roșu. Arată magnific.
• culmea, n-am simțit lipsa camerei telefoto, aia de zoom. Credeam că am să o simt, dar iată că mi-am dat seama că nu o foloseam prea des. Dacă fac un exercițiu de aproximare, nu cred că fac mai mult de 20 de poze pe an cu camera aia. Deci nu m-a deranjat lipsa ei pe iPhone.
• pentru aproape fiecare activitate work-related pe care o aveam pe iPhone eram nevoit să dau în medie cu două click-uri mai mult decât dădeam pe Samsung. De la Business Suite la Gmail, de la editare foto la suita Office. Și mă așteptam să fie invers, să fie mai simplu pe iPhone. Iar ăsta e principalul argument pentru care, deși e un telefon excelent, a luat calea OLX-ului.

Poate sunt eu rezistent la nou, mai ales că n-am motive reale să mă plâng de iPhone, însă după această perioadă nu mă văd schimbând telefonul. Adică aș rămâne tot la Note. Pentru că era abia desigilat, avea garanție și asigurare, l-am vândut imediat cu aceeași sumă cu care îl cumpărasem. Adică cu vreo 700 de lei mai puțin decât putea fi găsit în magazine.

Ăsta nu e un review, nu mă pricep, e doar experiența mea cu telefonul.