Trepăduș, la un meci al Stelei

Aacest blog va găzdui și textele scrise de unul dintre cititori. Îl știți de pe Facebook, acolo unde comentează cu numele Trepadus Dilimandrache. Nu știu cine e ”în viața reală”, n-am nici cea mai vagă idee, dar l-am întrebat dacă vrea să scrie și mi-a zis că da. Evident, stilul e același.

Astăz mam gândit să vă vorbesc dăspre acei îngeri cu cască ş pulan trimeşi dă către Dumnezeu să ne apere când trage ş iel câte-un pui dă somn sau are alceva mai bun dă făcut. Dăspre cei datorită cărora nu să petrece în țara noastră atentate teroristice, atacuri cu rachete sol-sol, cutremure dă mare magnitudine sau ierupții vulcanice. Aț ghicit! Ieste vorba dăspre jandarmi.

Am opservat în ultimu timp că dân cie în cie mai mulț oameni, mai corect spus derbedei, critică activitatea bravilor jandarmi dân tot felu dă motive puierile. Ba că ia înjurat, ba că ia jicnit, ba că facie abuzuri, ba că ia bătut…auziț ş voi!.Păi să fie mândri că un jandarm şa rupt dân timpu lui prețios ca săi bată sau săi înjure. Credeț că ia bătut dăgiaba? Voi chiar credeț că derbedeii ăștia, dân ziua în care sa născut ş până-n clipa întâlnirii cu jandarmu na încălcat nici o legie, nici o regolă dă bun simț, na comis nici un păcat? Hai să fim serioș! Întâlnirea cu jandarmu a reprezentat ziua judecății divine ş nimic mai mult sau mai puțin.

Ş toată aversiunea asta față dă jandarmi pleacă dă la derbedeii ăia neonazişt care merge pă stadioane. Vorbesc în cunoştință dă cauza, că sunt unu dântre puținii care a avut ocazia săi vaza mai dă îndeaproape pă huliganii ăia dă la Peluza SUD ş a supraviețuit. Ma ispitit satana să mă duc la un meci la iei liga a patra. Ciam văzut acolo nu doresc nici la dujmani! Toț înbrăcaț în tricouri dălea negre dă legionari, câte unii tatoaț, nebărbieriț, cu ochielari dă soare pă ochi ca gangsterii americani…bea, fumează, scuipă, înjură, drăcuie…mie ş ruşine să spun, da’ lam auzit pă unu cum râgâia la nici doi metri dă mine. Ş săi vez când începe meciu! Începe să sară p-acolo ca nişte canguri, zici că ie posedaț dă diavol, cântă, zbiară, urlă, flutură nişte steaguri fără oprire ş să facie un corent dă nedescris dă rişti să faci iemenangită ş să mori. Mai ie unu cu o portavoce cocoțat p-o schelă. Ăla ie tartoru! Ăla îi întarâtă. Că nu ie toț băeț răi. Da’ cre’ că portavocia aia are nişte duhuri rele în iea, că dă câte or zbiară pân iea, parcă îi hipnotizează pă toț.

Toată lumea să întoarce cu ochii ş urechile spre iel ş cie le spune aia facie toț. Să cânte, să sară, să bată dân palme. Băi, da’ nu iar pune să găsească un tratament pentru cancer, să dăscopere o sursă dă ienergie ieco-frendli sau să rezolve o iecuație matematică! Nu!!! Zici că dă cântat ş sărit avem nevoe în țara asta! Ş are tot felu dă cântece dălea discriminatoare. Fiț atenț aicea: “cine nu sare, cine nu sare, OR ieste gabor, OR ie prost dă moare”…ca ş când unu nu poa’ să fie ş prost ş gabor în acelaş timp. Tre’ săş aleagă una dân doo că aşa vrea neolegionarii. Asta ca să-nțelegeț nivelu.
Ş jandarmii nu doar că nu le zice nimica, dân contră, caută ş iei să contribue la atmosfera dă pă stadion. Cum dă ultraşii cu o fumigenă, hop, dă ş iei cu gaze. Că iei nare fumigene, fiecare dă cu cie are. Nu?! Da’ ăștia, ultraşii, ie dujmănoşi că iei vrea să deție monopolu pă stadion, să nu deie nimenea cu nimic pă stadion, dăcât iei. Nu cunva, să aive ş jandarmii poze pă Super Tifo!

Cie să vă zic, pă toata durata meciului am recitat Crezu în gând şo rugăciune către Sfântu Arhanghel Mihail să mă apere dă demonii în tricouri negre. Cum sa terminat meciu, am loat-o aproape la fugă, făcându-mi Sfinte Cruci ş cu stânga ş cu dreapta până la eşirea dân complecs. Mai mă opream doar când vedeam cât-un jandarm săi pup mâna, că mia salvat viața. Mă rog, ieducația. Cei şapte ani d-acasă.

Da’ huliganii ăştia nu! Le vedeam privirile pline dă ură îndreptate către aceşti Salvatori ai Patriei. Că nuştu cie lea făcut la nuştu cie meci ş prostii dăstea. Că jandarmii ie aroganț, agresivi, bădărani ş mai ştiu io cum. Păi cum vrei bă să fie, când în loc săş petreacă uichendu acasă cu familia, să să ducă ş iel la un pește, la un film, la un grătar, tre’ să steie să te păzească pă tine, derbedeule neonazist, să nu arunci stadionu în aier sau să comiț vrun masacru? Ciai vrea? Să te ieie-n brațe ş să te pupe că iai dat viața peste cap? Normal că te bate, te-njură, te amendează. O ardeț că sunteț mari ultraşi ş zmardoi, da’ dacă primiț cinzeci-şaizeci dă pulane pă spinare, treij’ dă bocanci pă cap ş câteva jeturi dă gaz în ochi, gata, începeț să vă văitaț dă, vez Doamne, “abuzuri”. Păi atuncia, lăsați-vă frate dă ultrăşie ş apucați-vă dă șah, integrame, dacă nu făceț față…nu s-o aruncaț aiurea pă jandarmi.

Cam asta ar fi, în linii mari. Cu această ocazie, aşi dori ca, în asentimentu tuturor cetățenilor să proclam ziua dă az ca zi internațională a jandarmului, în onoarea aceştor demni urmaşi ai lui Luì dă Fiunè ş vaşi ruga pă toț să vă îndreptaț atenția asupra lor cu gânduri bune ş garoafe virtuale…câte doo, câte patru, câte şase, câte vă lasă inima pă fiecare. Mamă te iubesc, da’ nu ca pă jandarmi!