Trepăduș în Uber, salvat de taxi

Ieream aseară pă la niște prieteni, puneam țara la cale, la o caterincă, la un şpriț (vro doo damigene). Când s-a făcut tinpu să plec acasă, ciem zice ăştea! “Bă, hai săț chiemăm un ubăr, să te aducem ş pă tine în secolu ics-ics-i. (Secolu dooşunu pentru inculții care nu vorbiț fluient latina). Dacă ieream beat, am pus botu. Cum stăteam noi la contraziceri pă ietapa dă serie C dân uichendu trecut, îm vine mesaju dă la ubăr: “am ajuns!”. Scot capu pă balcon…nimic! “Păi unde ieşti, barosane, că nu te văd!”. Omu ierea parcat la vro trei sferturi dă chilometru. Îi iesplic, s-o ieie sus pântre blocuri, să vină să mă ia dă la scară, ca pă jmecheri. Iel, nu ş nu, că ie întuneric afară, că îi dă pă gugăl că ie zonă periculoasă, că ie pă ciclu, că morții lui. Zic, “bine boss, hai că vin io pă jos până acolo”.

Ajung la maşină, zic: “tu ieşt ubăr?”. Zice: “da. Dă fapt, mă chiamă Iemanuiel” şâm întinde mâna. “Bă băiatule, faci mişto dă mine? 《Iemanuiel》ie nume dă franțuzoaică. D-aia secsi. Tu nu ieşt nici franțuzoaică, nici secsi…nici măcar femee!”. A rămas aşea blocat ca uifi-u’ pă aieroport. Zic, “lasă asta, da’ vezi că ai cam întârziat”. Zice: “dom’le am întârziat că am lovit o veveriță pă drum ş m-am oprit s-o resuscitez”.

M-am suit în mașină, m-am uitat mai atent la iel ş m-a loat durerea dă cap. Înbrăcat într-o cămaşă d-aia roşie dă bolşevic, mirosea a coji dă semințe prăjite în ulei dă motor, cu o tunsoare d-aia dă ziciai că a păscut antilopele în capu lui, cu belciug în nas…ziciai că ie reclamă vie la dăzgust! Zic, acuma dacă tot m-am urcat, hai să fac conversație cu necazu ăsta anbulant. Şâl întreb: “băi tinere, da’ tu cu cie te ocupi în viață? Că asta, cie faci tu acuma, şofer pă ubăr d-ăsta, nu ie o meserie. Asta ie aşa ca un hobi, cum ie pescuitu, băutura, aparatele…da’ nu poț săț clădeşt un viitor dân asta”. Zice: “dom’le io sunt dă fapt student la senesepea, şân tinpu liber mai conduc un ubăr, mai fac un videociat, ca să mai fac ş io o şpagă, să am dă giointuri, dă pastile…ştiț cum ie, c-aț fost ş dumneavoastră tânăr”. Zic: “bă, am fost da’ pă tinpu meu nu ierea aşa dăstrăbălare. Auz, da videociatu ăla nu ie meserie dă fete”. Iel: “eeeh…ie ş dă băeț. Da’ tre’ să ai latura femenină mai dăsvoltată”. Zic: “d-aia, mă, nu stai cu curu lipit dă scaun?”. Mi-a aruncat un zâmbet d-ăla anbigu, ca “divele” dân şoubiz când le-ntrebi dacă-l cunoaşte pă Leo Barosanu.

Simțeam cum mă apucă toate alea…da’ m-am gândit: “lasă că putea să fie mai rău! Puteam să mor ş s-ajung în iad…sau în județu Vazlui, că ie tot pân zonă”. Dau săm aprind o țâgare, să mă calmez, când Iemanuiel ăsta (da’ nu ierea franțozoaică, v-am zis): “dom’le, la mine în maşină nu să fumează!”.
“Păi?! Ieşt pocăit?”
“Nu dom’le, da’ miroase urât!”
Zic: “pă lângă mirosu dân maşina asta, fumu dă țâgară ie 《o diu parfem》. Trebuia să pui ş tu un semn, că nu să fumează…dă unde ierea să ştiu io că ieşt tabacofob?”
“Păi ieste semnu acolo, lângă oglindă, uitaț: 《nău smoching》!”
“Băi, da’ cie dreacu vă-nvață la facultatea aia? Ăsta ie treninc, nu ie smoching…smochingu ie alfel”.
“Nu dom’le, 《nău smoching》înseamnă “nu să fumează” pă iengleză.”
“Păi io nuştu iengleză…înseamnă că pot să fumez!”
“Dom’le…”
“Bă, da’ tu ieşt rudă cu Ilie Dumitrescu? Cie tot o arzi cu 《dom’le, dom’le》? Zim ş tu 《şefule》, 《barosane》, 《bossulache》, că sunt ş io, vorba aia, client! Nu sunt vrun neica-nimeni. Sau bunele maniere nu facie parte dân fişa postului?”
Ca să fie tacâmu conplect, bagă un sidiu d-ăla cu fifti sent. Zic: “Bă, opreşte-l-ăi, că țil sparg, că io sunt rasist!”
“A, păi dacă sunteț rasist io sun la poliție”
“Fii atent! Pentru căm ieşt sinpatic, îț dau un sfat: “sună prima oară la anbulanță, să fii sigur că ajunge la tinp”.

A încercat iel să mai miorlăe cieva, da’ n-a mai apucat. Ş dă-i pumni, pălmi, capacuri, scoate casetofonu ş sparge-i-l în cap, sfâşie sidiu’ cu dinții, mai avea o poşetă p-acolo, ia-l ş cu aia după cap, scoate banii dân iea ş fugi, tată, dă nebun, noaptea pântre blocuri, pântr-un cartier unde să aude numai sorinel puştu ş vali vijelie. Ş cum fugiam io, aşea, cum fuge gazelele dă leoparji pă animal planet, cu ochii ş urechile ațintite în toate direcțiile, că miliția ie ca necazu, nu ştii când ş dă unde vine…cum fugiam io aşea, Dumnezeu (sau poate Sfânta Fecioară, dă cie să mint?), îm scoate în cale un tacsiu. Cum l-am văzut, să citea pă fața lui că ie om bun, vrednic, milostiv, fumător, creştin-ortodocs. M-apropii, când dodată, văd cum dăschide portiera ş zice: “Boerule!” (băi, când l-am auzit, parcă m-am născut a doa oară), “te duc undeva?”. Zic: “barosane, pân Crângaş tre’ s-ajung…da’ n-am dăcât doo sute dă mii la mine…”.
“Te duce bossu, stai liniștit. Nu mai dau drumu la aparat ş gata…doar n-o să te las pă jos în toiu nopții. Cie dreacu, oameni suntem! Hai ! Suie-te! Ți-e foame? Un senvici, un pateu, o prăjitură?”
“Nu, săru-mâna, că am neşte arsuri pă stomac”.
“A, păi ia o berică dân spate, dân frigider, săț revii!”
“Bea câte vrei, că io ş-aşa nu pot în tinpu serviciului…ie păcat dă iele.”
Îm întinde pachietu dă malboro: “silvuplè”.
Zic: “mersi, da’ io nu fumez dăcât danhil negru, că dă la alealante faci cancer”.
Când a dăschis torpedou’ am dat în boala copiilor! Avea acolo toate sortimentele dă țâgări, dă ziciai că ieşt în piață la obor.
“Ia, barosane, ş fumează dă care-ț placie. Vez că am p-acolo ş neşte havăni dălea cubaneje, mi le-a adus frati-miu dă la sârbi. Autoserveşte-te!”
Am discutat noi pă drum dăspre situația geopolitică dân orientu mişlociu, dăspre alegerile dân Brazilia, dăspre bazele psihanalizei, umpic ş dăspre literatura uzbecă dân secolu al noăşpelea, ne-am contrazis un pic pă teme dă artă renascentistă, io ieream cu Pinturichio, iel cu Canaleto…cie să mai ne-am petrecut călătoria într-un mod plăcut. Chiar îm părea rău când am ajuns acasă. Îi pun ăia doo sute dă mii pă bord ş dau să cobor, când: “păi cie faci, bosulică, unde fugi aşea? Stai să te binecuvântez, în numele Tatălui, al Fiului ş-al Sfântului Duh”. Ca să ție dăparte dă mine, duhurile rele ş soferii dă ubăr, ştii! Am zis ş io “Amin” ş-am intrat în bloc.

Când intru-n casă, dau nas în nas cu nevastămea. Dacă m-a văzut cu păru vâlvoi, transpirat, că fugisem dă ăla, a început: “iar ai fost la curve!” (făcia-le-ai, dregia-le-ai, etc). “Cie curve visezi fă? Am fugit dă gardă. Ierea cât p-aci să rămâi fără mine”. Când m-a auzit, ş-a loat aşea o față inecspresivă, dă ziciai că ie portărița dă la cieseme București. O ştiț! Aia, dă când te uiț în ochii iei nuț dai seama dacă ie femee sau linoleu.

I-am dat repede câteva capace lu nevastămea, preventiv, ca să nu mai mă ştresez io să depistez cio fi gândit în momentu ăla ş m-am băgat la somn.
Ş-am început să visez că mă plinbam io noaptea, dă nebun, pân București…acuma ieream în Centru Vechi, după aia ieşeam pă Magheru, Dorobanț, Primăverii, ajungiam pân Herăstrău, pă la Arcu dă Triunf…dă la Arcu dă Triunf am loat-o uşor pă Şanps Ielize, p-acolo cum mergiam aşa, găsesc un portofel…într-o poşetă la o duamnă. Dacă-l găsesc îl iau şâl bag în buzunar, normal. Îi dau înainte pân parc, în direcția spre Luvru, să scap dă aglomerație ca să scobesc mufa liniştit. Ş cum mergiam io aşa ş număram ieuroii, ajung pă mărginea unei prăpăstii. În fața mea, un ubăr. Tot îi dădea şoferu cheie, da’ nu mai vroia s-o ia nici d-a dreacu. Zic: “stai aşea barosane, că te rezolv io! Tu dă-i cheie în continuare!”.

M-am încordat ca Arnold în “Gravidu'”, mi-am balansat greutatea corpului pă un picior, ca să ia înpinsătura iefectu dorit…ş-am direcționat ubăru către fundu prăpăstiei. Zic: “cine nu plăteşte tacse la noi în țară ajunge în iad!”. S-a auzit o bubuitură ca dă tun, ş după ăia doar fum ş foc. Un spectacol. Ziciai că ieşt în peluză pă stadion. M-am trezit dă dimineață cu un rânjet mare pă buze. M-a loat în primire nevastămea: “Bă, da’ cie ie cu tine? Că nu te-am mai văzut aşa dă fericit dă când a dat Chihaia gol la Marsei ş arbitru să-ntorsese cu spatile ş n-a văzut!”