Trepăduș, despre naționala de handbal feminin

Aacest blog va găzdui și textele scrise de unul dintre cititori. Îl știți de pe Facebook, acolo unde comentează comenta cu numele Trepadus Dilimandrache. Nu știu cine e ”în viața reală”, n-am nici cea mai vagă idee, dar l-am întrebat dacă vrea să scrie și mi-a zis că da. Evident, stilul e același.

Probabil naț mai dormit bine ultimile nopți dă când nam mai scris nimica. Iegzistă un motiv întemeiat pentru asta. Sa jucat campionatu ieoropean dă hambal şam stat să mă uit la meciuri. Nu că mă interesa pă mine dă hambal că nuştu nici regulile, da’ mai vez o bucă, un crac…acuma pă timp dă iarnă ie dar dă la Dumnezeu că toate unblă înfofolite. Plus că a jucat ş România şam sperat ş noi la o medalie să le mai dăm peste nas la dujmani.

A început bine turneu’. Victorii pă linie. Leam bătut chiar ş pă norvegience care ie cele mai bune dân lume. Bune cu draci! Mai ales doo blonde. Dacaş putea să iau cunva legătura cu iele să le duc la puff pă Germania ar putea să facă carieră acolo. Păcat dă iele că să iroseşte la hambal. După meciu ăsta a cam început să scârțâie jocu şa trebuit să tremurăm până-n ultima zi la meciu cu Ungaria pentru calificare. Mam pregătit toată ziua dă meciu ăla. Am arborat Tricoloru pă canapea, am pus un sidiu cu cântece patriotice d-alu sandu ciorbă şam băut câteva beri că doar no să beau apă în zi dă meci. Bine…chiar dacă nu ie meci nu beau io apă că nu sunt nutrie.

Pân minutu cinşpe cân’ miam adus aminte dă hambal am dat drumu la televizor…conducia ale noastre, în tribune dominan atmosfera, nevastămea spăla vasele, totu conform planului. Băi frate, în repriza a doa sa dat totu peste cap. Cre’ că dă la spaniolu ăla care ne antrenează noă naționala în anu Centenarului. Nu iar fi ruşine ş lui ş lu cine la pus în funcție! Lea chemat iel pă fete la taimaut şa început: “leidiz atenşăn ză bol, atenşăn in ză midăl” dă parcă ierea la alba-neagra. Dacă mai zicea ş “şău mani” spărgeam televizoru!

Dân clipa aia a-nceput să ne meargă rău. Păi mil imaginam pă dom’ profesor Tadici, să fi fost iel pă bancă. Păi o loa pă interu dreapta dă ureche şii zicea: “fă, iei mingia, driblezi, pas la pivot ş dai gol, că te ia mama-dreacu dacă nu”. După aia la apărătoare : “ş tu fă, ieşi la pivotu lor, îi bagi doo deşte în ochi ş doo în cur şo ielectrocutezi, că dacă loăm gol te nenorocesc”. Ş după-aia la toate: “fă, dacă vă bate curvile ăstea, nu mai urcaț în autocar! Vă-ntoarceț cu metrou’ la hotel. Fără bani dă bilet! Or cerşiț câte-un ieuro or dormiț pă străzi la noapte”. Așa facie un antrenor adevărat! Ştii-nu ştii hambal, tre’ să câştigi! Iei bătae pă teren, iei ş la vestiare. Câştigi pă teren…poate scapi la vestiare.

Asta a fost aşea ca o paranteză, că noi suntem blocaț cu Sancio Panda ăsta ş navem cie facie. După cie că meciu curgea către dezastru, sa mai întâmplat ş necazu suprem. La o fază banală sa akcidentat Cristina Neagu. Un fault dă joc, neintenționat…bine, în timpu meciului am înjurato pă unguroaică dă toți strămoșii până la attila, că aşa ien sport…da’ na vrut săraca…chiar a fost un caz fortuit…ciasu rău, pisica neagră cum să zice. Io nu sunt vrun mare fan Cristina Neagu că iea joacă inter stânga, io țiu cu milan ş sunt dă iecstremă dreaptă, da’ totuş…cia mai bună jucătoare a noastră ş dă pă globu pământesc. Cum să nuț pară rău ş să nu te oftici? Da’ mai rău ma ienervat nişte “fani” dăştia care ține mai mult cu CN8 dăcât cu iechipa națională.

Cică “nici nu mă mai interesează calificarea doar să fie Cristina bine” dă ziciai că fata sa prăbuşit cu metrou’, a fost răpită dă terorişti sau sa rătăcit pân junglă pântre tigri ş leoparji ş să zbate între viață ş moarte. Nu tată! Sa akcidentat cum să întâmplă fiecărui mare sportiv (să întâmplă ş la ăia mai mici da’ nu interesează pă nimeni) şo săş revie şo să fie ş mai tare ca înainte. Sau “nici nu mai mai interesează dă medalii după cie sa-ntâmplat”. Dă parcă am fi vro Norvege care câștigă medalii în fiecare săptămână. Într-adevăr, pă doparte ie dureros cie sa-ntâmplat, pă dă alta ia prins cunva bine acuma în preajma sărbătorilor, că are ş iea timp să facă o oală dă sarmale, un caltaboş, o salată biof…că înainte dă a fi hambalistă ie ş iea femeie. Sau voi credeț că dacă dă un gol, gata, să curăță ş aragazu? Mai recuperează o mingie, să aspiră ş covoru’? Nu ie aşa!

Adevăru ie că mulț bărbaț ie cam insensibili la necesitățile femeilor. Uite, io dă iegzemplu no bat NICIODATĂ pă nevastămea până nuş îndeplinește îndatoririle gospodărești. Prima oară o las săş facă nevoile iei, ş d-abia după aia mi le fac ş io p-ale mele. Da’ alții a rămas cu mentalitate d-aia dân ievu mediu…crede că poa’ să bată femeia aşea când li să scoală lor. Nu frate! Nu merge aşea! Trebe săi faci un program că alfel o dezorientezi ş nu mai dă randament.

Da’ să ne întoarcem la meci. Cu trei’dă secunde înainte dă final, ciere spaniolu ultimu taimaut. “Uan-ciu-fri atenşăn ză bol! Leidiz-ui luz ciu golz-iz gud- tărti secănz-ui kip long atac-last secăn ui şut-don luz ză bol-meibi God help ăs”. “Doi, trei şi: ROMÂNIA!”

Pentru ăștia care nu ştiț spaniolă, lea zis să ție dă mingie până-n ultima secundă că ne avantajează scoru ş oricum navem timp să mai iegalăm. La prima vedere totu’ părea ochei, când, cu opt secunde înainte dă final, fata aia care ar putea să joace cam la orce iechipă dă şampion lig da’ nu poa’ să steie dăparte dă tac-su, unde antrenează tati tre’ să joace ş fata, primu caz dă fiică siameză dân istorie, a vrut iea să să facă remarcată. Io fi şoptit drăcuşoru dă pă umăru stâng cieva (că stânga ie a diavolului, Dreapta ie a lu Dumnezeu) că sa apucat iea să dejoace pasu la ofsaid al apărării adverse şa intrat în careu cu gându să tragă la poartă. Noroc ca văzuto o unguroaică cu frica lu Dumnezeu şa dat repede cu iea dă parchet: “un’ te repezi fă nebuno, ca fata mare la măritat? Nu vez că mai ie 8 secunde? Vrei să pierzi calificarea? Piei satană!” ş ia făcut semnu crucii pă frunte. Cruce daia catolică, inversă, dă la stânga la dreapta. Da’ cum privea asta a noastră, să vedea dă la dreapta la stânga ca la noi la ortodocși ş astfel şa făcut iefectu şa eşit dracii dân iea.

Acuma, aveam penalti dă la 7 metri, puteam să-nchidem meciu. Da’ nici-una nu vroia sa bată. Nuştu cum să mă iecsprim acuma, dacă ierea bărbaț ierea sinplu, ziciam că ierea toț “cu morcovu”…da’ la femei nu poț să zici că cică ie vulgar ş secsist. “Cu banana” iar nu poț că are conotații rasiste…în fine, înțelegeț voi ideia. Cum să întâmplă în asfel dă situații, a băgato la înaintare pă cia mai mică. Sa dus asta mică, a luat mingia şa aruncat cam cum arunci cu bolovani după guguştuci, dân fundu grădinii, tare, plasat…singura problema a fost că iea a văzut guguştucu pă bara transversală. Eh, în momentu ăla putea să să termine tot…nuştu cia fost cu unguroaicele…or na vrut, or na ştiut, or a intervenit Fecioara Maria că doar cie mă rugasem la iea, că în loc să atace poarta a început să țopăie ş să chioie pă teren dă ziciai că sa abrogat pactu dă la Trianon. Mam bucurat cunva pentru portărița lor că a fost aleasă jucătoarea meciului, că săraca ie vai dă capu iei, rezervă ş la club ş la națională, acuma are ş iea cie să le povestească la nepoț. La nepoții altora, că la cât ie dă urâtă nici dracu no ia dă nevastă.

Ş uite-așa ieream în proporție dă nooj’noo virgulă nooj’noo la sută calificaț. Mai puteam să pierdem doar dacă Germania bătea la dooşpe goluri pă Olanda. La DOOŞPE! Că germănoiacele ierea la minus 5 ş noi la plus 6. Io, cu 7 clase ale mele am fost în stare să fac un calcul sinplu. Intelectualii ăia cu câte doo-trei facultăț dă la tevere a calculat treişpe şa mințit un popor întreg.

A-nceput meciu la astea. Băi tată, fierbea sângile-n mine. Cie piese! Cie frumuseț! Ziciai că ie stripteoze! La un momendat mă zăpăcisem dă nu mai ştiam cu care tre’ să țiu. Plus că la relori, dacă suceşti gâtu într-o anumită poziție (bine…tre’ să ştii cum) poț să te uiț pă cracu şortului să le vez lenjeria intima. Da’ nu la toate! Doar la alea care poartă. Cie să mă mai feresc acuma dă voi, că doar neam iemancipat ş noi, suntem membrii uie…băi frate ma turmentat alea în aşa hal că am lins iecranu televizorului până mam corentat.

Până la urmă a bătut Olanda ş neam calificat ş noi. Semifinală cu Rusia. Io cum aud dă rusia, gându îm zboară direct la Basarabia ş Bucovina. Că acuma ştiț cu toții dă Basarabia ş Bucovina, dă când cu reclamele la bărgări. Prima repriză neam dăscurcat, cât dă cât…a doa sa ales prafu. Leo fi pus spaniolu vro telenovelă la pauză în vestiar, dă lea deprimat…nuştu. Probabil a contat ş lipsa Cristinei. Că astealante ierea învățate sã le facă Cristina pă toate. “Nam dat gol, las’ că dă Cristina”, “nam blocat şutu, las’ că vine ş blochiază Cristina”, “nam şters masa după ciam mâncat, las’ că şterge Cristina”…dă cie săş mai bată iele capu? Cam cum am pățit io când a fost nevastămea internată în spital…a trebuit dă unu singur săm tai unghile dă la picioare, să mă scobesc în nas, să trag apa la veceu…toate lucrurile care înainte le făcia iea. Am supraviețuit…da’ nu ie ușor.

Sau poate sa speriat dă Viahireva aia. Băi! Aț văzut cie privire dă psihopată are? Aie ie genu dă femeie care noaptea faci dragoste can filme cu iea ş dimineața te trezeşti tranşat într-o valiză pă fundu lacului.Maş feri io ca bărbat dân calea iei, darmite fetele alea…

Ciel mai greu meci să mă uit, a fost finala mica cu feblețile mele, olandezoaicele. Leaț văzut? Numai iepe blonde dălea pur-sânge. Cum să fii contra lor? Când le vezi că să-ncruntă după cie primeşte gol ți să rupe inima…ție ş frică să nu facă riduri, coşuri, celulită…las’ că are tinp ale noastre să câștige vro medalie…na intrat zilele-n sac, na venit încă sfârşitu lumii. Ieream înpărțit în doo…jumate dân mine (aia dă sus, cu creeru ş inima) ținea cu ale noastre, jumatea aialantă (aia dă jos, cu părțile inportante ale corpului) ținea cu minunile blonde. Cum loa gol îm venea să intru pân televizor, să le iau în brațe, să le consolez, să le pup ş-aşa mai dăparte.

Nu stăteam io la tv, da’ nam putut să fiu prezent în sală că am interdicție pă Franța.

Da. Mă plinbam acu’ câțva ani pă Şanzelize, când am văzut un moş cum ieşea dântr-o bancă cu un plic voluminos în mână. În primă istanță am crezut că ierea plicu meu, că aveam unu la fel, cam dă aceiaşi mărime, tot alb. Aşa că am loato pă urmele moşneagului ş lam bătut pă umăr. Acuma, dân cauza iemoțiilor, bătea umpic ş vântu, cre’ că lam atins uşor (FĂRĂ SĂ VREAU) în moalele capului ş moşu a căzut pă jos fără cunoştință. Am vrut să mă aplec săl ajut, da’ nu ştiam franceză aşa că am loato la fugă. Ca să caut un translator. Am loat ş plicu cu mine să verific dacă ie al meu, că vam zis că semăna. Francejii, cum ie iei rasişti a-nceput să fugă după mine. Poliția, jandarmeria, trupele speciale, lumea dă pă stradă, cu maşini, motocicleți, ielicopteruri…io naveam treabă, fugiam relacsat, fără să obosesc, fără direcție, fără vrun plan…ziciai că sunt varianta românească a lu Bănel Nicoliță.

Ş cum fugiam io aşea, am văzut un copil pă marginea drumului care să chinuia să dăsfacă o sticlă dă bere cu bricheta ş nu putea. Că pă mine poț să mă baț, să mă torturezi, să mă bagi la puşcărie…ş num dă o lacrimă. Da’ dacă văd o scenă dasta inpresionantă plâng mai rău ca țărăncile la seriale turceşti. Zic “ia uite-l mă, săracu’…după cie că ie mic ş negru, să mai rabde ş dă sete” ş pântre lacrimi mam oprit săi dăsfac berea. Între tinp ma ajuns hienele dân urmă. Zic “Bă! Mam oprit io dân milă, că nu mă prindeaț voi în vecii vecilor amin”. Da’ dacă ie rasişti ma loat ş ma băgat la puşcărie. Pă gardă vie cum să zice le iei.

A doa zi la tribunal. Mia dat o avocată, ziciai că ie boschetăreasă. Jumate rasă-n cap, jumatea aialanta vopsită verde. Cu belciuge în nas ş sprâncene, înblănită la subraț, cu un maieu cu “inpici tramp” pă iea. Zic, gata, scaunu ielectric scrie pă mine. Am început să recit Tatăl Nostru în aramaică antică…muream dă necaz că nu sunt Catolic să am ş io o şanse la purgatoriu. Băi vere, şa început procesu! So vezi pă boschetăriță, zi săi zic, avocată, cum îi mergea gura! A început iea să le iesplice că io nu fugeam caş fi făcut cieva rău. Nu! Fugeam dă răsboi. Ş dă fascism! Că la noi în România ie răsboi ş dictatură ş nu să respectă drepturile omului, că la noi homosecsualii nare voe să facă copii, că navem tualete pentru transecsuali, că negrii ş musulmanii ie sub unu la sută dân populație…ş că io naveam dă unde să cunosc codu penal francez ca să ştiu că nam voe să tâlhăresc lumea pă stradă. Când a terminat pledoaria a chemato judecătoru la iel în birou.

Cre’ ca boscorodito p-acolo, cre’ ca ş scuipato…că când a eşit i se prelingea cieva albicios pân colțu gurii ş pă obrazu stâng. Io între tinp, cât a stat iea în birou, miam făcut o lamă artizanală dân picsu care la uitat iea pă masă, cu gându să mă tai să mă fac franjuri cân’ să dă verdictu, să mă deie la sienen, la cedo, la onu…să să vadă că sunt discriminat ş că mi să-ncalcă drepturile omului.

Când surpriză! Suspendare pă trei ani ş interdicție pă viață. Mă uit la judecător, zic “pa diu prizon, bos?”. “Pa”. Zic “olele, olala. Mersi bocu. Bizu la man. Che on meor mez anfan dacă te pa piutetră le meior jiuj siur leo glob pământesque”. Am început dă bucurie să cânt “lavi anroz” acolo în tribunal.
Judecătoru cu ale lui: “Se bon, se bon. Alezi!”. Zic: “A fost bon Alezi pă tinpuri. Acuma ie alții…Hemiltăn, Vetăl…nu mai ie cum ştii tu.” Dă unde…iel o ținea p-a lui: “Se bon. Alezi”. Cre’ că avea alțaimer că am încercat săi iesplic că Alezi sa retras dă dooj’dă ani da’ dăgiaba. Gaborii, dacă ierea rasişti cum vam mai spus, ma scos în şuturi dân tribunal ş ma dus aşa pân la aieroport. Zic “Să moară familia mea dacă mă sui în avion. Că io sunt alergic!”. Ei să uită unu la altu ş zice “se bon”. Băi, zic cie repede iam tradus păştia fără nici-un iefort. “Nu te sui, te ducem la pușcărie. Pentru noi nu ie nici-un deranj”. “Am glumit mai frend, cie dreacu’, voi francejii naveț dăloc simțu umorului. Cum să fiu io alergic la avioane când io sunt descendent d-alu Traian Vuia, d-alu Henri Coandă, d-alu Aurel Vlaicu? Păi io în avion sunt ca peştele în apă, ca femeia în bucătărie,…în mediu meu natural. “Se bon. Alezi!” “Bă vere, dacă nu maț înebunit cu Alezi ăsta al vostru! Aț avut ş voi un pilot ş vorbiț toată ziua dă iel. Avem ş noi frate un Hagi, un Năstase, o Nadia, o Simona Halep, o Cristina Neagu, da’ nu iegzasperăm pă toată lumea dă dimineața până seara cu iei.”

Pă avion frumos rău, avea ş hostese dălea ca la naitclub. Cum am văzuto am dat săi bag repede 5 ieuro la sutien, cum să facie, da mia’ dat repede peste mână “Misiu, se pa posiblî. Alezi!” “Dă unde dreacu ştii tu fă, dă Alezi că nu ştiai nici să sugi suzeta când juca ăla formula unu? Centurista dreacu!”. Ş chiar centuristă ierea că înainte să decoleze avionu umbla pă la toț să le puie centura. Nu vă mai povestesc călătoria cu avionu că mam plictisit dă scris…ş cred că ş voi dă citit.

În încheere, să revenim umpic la subiectu principal al articolului, fetele alea dă care toată țara îş aduce aminte că iegzistă doar în luna decembrie, ca dă moş crăciun. Vedeț că să joacă hambal şân restu anului, ş naționala, ş iechipele dă club…campionat, cupă, cupe ieoropene. Ş băeții la fel. Mai duceți-vă ş voi pân săli, mai uitați-vă la tv când nu să joacă nici-un meci în orașu vostru, căutaț să sprijiniț cu cieva sportu ăsta…ca măcar să vă câştigaț într-un fel “dreptu” să le înjuraț ş să le faceț în toate felurile în postu Crăciunului că nu va adus voo medalii acasă să le agățaț pă perete lângă tablou’ cu scutirea dă la activităț sportive pă perioada liceului.