Nuştu pă voi, da’ pă mine m-a inpresionat peste măsură necazu ăsta dă s-a abătut peste franceji. Io sunt ş cunva nostalgic când vine vorba dă Notrâ Dam, că acolo m-a loat prima oară garda în 2003, că făciam vecsăl. Îm zice civilu: “păi bine, mesiu, chiar aşea…în fața bisericii?”. Zic: “păi, dă cie, şefule? Mă bate Dumnezeu?”. “Nu, barosane! Te bătem noi!”. Ş m-a bătut până m-a făcut penticostal. Adică mi-a lăsat doar 5 coaste funcționabile. I-am zis la sfârşit: “da’ dă cie m-aț bătut, că asta nu ie prevăzut în lege?”. “Păi dăcât să te bag la puşcărie, săț plătesc cazarea ş masa cu tacsele mele, mai mult îm convine aşea.” Zic: “bine, mă, da’ spitalizarea nu mi-o plăteşti tot dân tacsele tele, acuma?”. Da’ iel: “păi ai asigurare medicală?”. “N-am.”…ş mi-a mai dat ş amendă pentru asta.
Nu m-a inpresionat atâta flăcările, că ş dă la alea am făcut şoc hipotermic, mi-a dat cu paranoie, cu d-ălea, că nu mai puteam să aprinz nici țâgările fără săm apară în fața ochilor imăginile terifiante ale Catedralei arzânde, dă am fost nevoit să le dau bricheta la copii ş să-i trimet pă balcon săm aprinză țâgările, că alfel riscam să stau nefumat…cât m-a marcat solidaritatea asta nemaivăzută, dorința oamenilor dă pretutindeni dă întrajutorare. Bogaț, săraci, franceji, români, străini, ortodocși, catolici, mormoni, vegani, vidanjori…toț a trecut peste diferențe ş s-a alăturat poporului năpăstuit, într-o sinbioză fără precedent în istorie.
Patronu ăla miliardar…Domnu becali al lor…a scos-o iel pă nevastăsa Salma la şoping, i-a loat un colier, doo sutienuri, cie i-o mai fi loat p-acolo, ş tot ce-i dădea rest, bănuț cu bănuț, a strâns într-o puşculiță ş i-a donat pentru Catedrală…vro şaij’ dă milioane am înțeles.
Primari, miniştri, preşedinț, dân toată lumea…la fel. Îm imaginez aşea discuțile între iei. Primaru Romei, cum le zice la consilieri: “mama mia, fratelo, ai văzut cia pățit francejii? Trebe neapărat să le trimetem vro zece milioane, să poa’ să supraviețuiască!”. “Păi ş dă un’ să le dăm, capo, dân ciubucele noastre?”. “Nu, stronțo, loăm dân bugetu pentru spitale, drumuri, şcoli ş alte prostii.” “Aha, păi hai să le trimetem măcar dooj’ dă milioane, să ne bată obrazu, când ne-ntâlnim pân vacanțe, pă la Monte Carlo, pă la Dubai…”
Sau primaru Londrei: “gais, nu putem să ne făcem că nu vedem tragedia care i-a lovit pă frații noştri dân capătu celălant al canalului. Pregătiț imediat zece milioane dă paunz!” “Bine, boss! Da’ zi-le să ne trimeată ş iei câteva lăji dă croasanț, la schinb. Să avem pentru brecfăst, să băgăm şuncă presată în iei’. Că aşea ie tradiția la iengleji…săş bată joc dă tot cie ie bun la alții. Americanii ăia dă pune checiap pă pița, ie mici copii pă lângă iei.
Dacă până ş pă nevastămea a apucat-o danblaua, cu donația! Zic: “dă unde, fă, să le dăm? Dân banii dă pariuri? Acuma, când ie şampiolig ş ieoropalig? Tu vrei să ne pericliteji viitoru?”. Iea o ținea p-a iei: “bă, da’ chiar ții să ne făcem dă râs în tot blocu? Ci-o zice vecinii?”. Zic: “Ciai, fă, zici c-ai înnebunit?! Vecinii noştri ie toț dă pân provincie. Dă unde dreacu să ştie ăştea dă Notrî Dam?”. Daca-m văzut că nu scap dă iea, pân la urmă am căzut dă acord să donăm dân banii iei dă rimeluri. Zice: “Ş-aşea îm faci tu ochii negri când te-nbeț”. Zic: “Dă cie vorbeşti, fă, aiurea? Nu ți-e frică dă Dumnezeu? Că te-am machiat io ş treaz d-atâtea ori.”
Nu mai vă zic dă soacrămea, care s-a apucat să vândă doo pogoane dă pământ la juma’ dă preț, ca să fie iea pântre primii la donații, că cică: “să nu ne făcem nația dă râs, maică! Să vadă francejii că suntem săritori”. Auz ş tu! Mi-i ş închipui pă franceji cum discută iei ş ne laudă: “ai văzut, şerì, cum a sărit țâganii în ajutoru nostru?”. “Uì, monşer! Să le deie Dumnezeu sănătate ş baftă.” Ai, bă, cie dreacu! Îi doare pă iei la bit ş la şat dă noi. Îi interesează pă franceji dă noi cum mă interesează pă mine dă copiii subnutriț dân Africa. Singuru care s-a bucurat la fazele ăstea ie Maricon ăla, sau Macaron, cum dreacu îl chiamă, că-i rămâne ş lui o şpagă să-i cunpere lu bunică-sa, sau mătuşi-sa, ci-o fi aia dă-l ține dă mână pă la toate ievenimentele, să-i cunpere un cadou dă zioa iei…sau dă priveghi, ci-o veni mai întâi.
Da’ totuş, solidarietatea asta ie bună. Că când faci bine cuiva, binele ăla ți să întoarce multiplicat. Ie o lege Divină, sau a naturii, fiecare în cie crede, da’ ie adevărată.
Uite, dă iegzenplu, acu câteva luni, aşteptam autobuzu în stație. (Aveam bani dă tacsiu, da’ îi țineam pentru aparate). Când, dodată, apare un cetățean. Mai corect spus, un țărănuş. D-ăla dă respira agricultură ş zootehnie pân toț porii. S-apropie tiptil dă mine ş zice:
“Bună zâua!”.
Mă uit aşea la iel ş zic: “Nu fumez!”.
“Păi…văd că aveț țâgarea-n gură”.
“O țiu pentru un prieten!”
“Nu. Că nu vroiam să vă cier țâgare”.
“Foarte bine! Că nici nuț dădeam. Nici bani n-am. I-am băgat la pariuri”.
“Nu dom’le. Staț liniștit, că nu vreau să vă cier nimic.”
“Păi atuncia dă cie m-ai dăranjat?”
“Vroiam să vă-ntreb dacă a trecut osutăşapteşoptu” (nu mai ştiu dacă ăsta ierea autobuzu…am scris ş io primu număr care mi-a venit în minte).
Zic: “Da! A trecut.” (Habar n-aveam…da’ am zis că poate scap dă iel).
“Ş nu ştiț când mai trece următoru?”
Mă uit la cias ş zic: “cam…aprocsimativ miercurea viitoare”.
“Aoleo!”
Zic: “Da. Ai sintetizat perfect situația”.
“Auziț, da’ puteț să mă îndrumaț cum s-ajung la stadionu giuleşt?”
Zic: “Ciai, mă, ieşt nebun?! Cine dreacu te primeşte acolo, aşea alb?! Du-te ş tu la dinamo, că ie plin dă țărănuşi dăştea figuranț, aşea ca tine, p-acolo. Te integrezi imediat!”.
“Nu dom’le, că io tre s-ajung la stadionu giuleşt. Dă fapt, lângă. La opera comică. Că fie-mea lucrează acolo.”
“Opa! Actriță? Soprană?”
“Nu…femeie dă servici”.
“Aşea da! Mi să pare corect”.
L-am văzut aşea amărât, când a început să vorbească dă fie-sa, că mi s-a făcut milă dă iel. Zic: “Ai o coală dă hârtie şun pics la tine? Dă-le încoace, îm dai dooj’ dă lei, şâț desenez io o hartă cum s-ajungi în giuleşt, dă n-ai cum să te rătăcești.”
“Păi nu ie cam mult, dooj’ dă lei?”.
“Faci cum vrei. Tacsiu’ te costă dublu. Treaba ta!”.
S-a gândit iel puțin…pân la urma a fost dă acord.
M-am apucat io dă desenat. I-am făcut o hartă dă ziciai că ie loată dă pă gugăl maps, cu treceri dă pietoni, cu copaci, cu câini vagabonji, cu dă toate. Zic: “Ia barosane! Drumeție plăcută. M-ai făcut să pierd ş autobuzu ca să te-ajut…”
“Vai, îm cer scuze!”.
“Ciai,mă! Dă-le dreacu dă scuze!…Mai dăm zece lei ş suntem chit”. Am văzut că strânba dân nas, zic: “ca să am dă bilet, mă. Sau vrei să mă amendeze controlorii dân cauza ta?”.
“Nu dom’le, să poate? Poftiț!”.
A plecat iel pă drumu lui, ş io direct la pariuri. Am băgat ăia treij’ dă lei în singuru aparat care ierea liber. Dau doo mâini. Când, dântrodată, tablou dă şăptari!!! Visu oricărui bărbat. Mai îi dau câteva…încă unu! Ş după-aia îm dă ş giacpotu ăla mare. M-am mai jucat nițel ş-am scos. Vro trei sute dă milioane! Am pus-o p-aia să mi-i dea în bancnote d-un leu ş dă cinci ş să mi-i puie într-o plasă dă rafie…să creadă dujmanii că plec pă Canada. I-am lăsat ş iei 5 lei, să vadă că sunt un Domn ş-am eşit afară cu plasa-n mână, ca barosanii. Mi-am aprins o țâgare ş mă gândeam aşea, ia uite, mă, banii dă la țăruş…mi i-a dat cu mână bună, norocoasă…să-i deie Dumnezeu sănătate! Când mă uit pă partea cialantă a drumului…cine trecea abătut p-acolo? Țărănuşu!
Îl strig, îi fac semn cu mâna să traverseze…ierea să deie ş vro doo maşini peste iel…zic: “Hai mai repede! Vino încoace!…Na o țâgare!”
“Da’ io nu fumez!”
“Lasă, mă! Ține-o acolo! Amintire dă la Capitală! Mai na una, să duci ş la neamuri!. Ia zi! Ciai făcut? Ai ajuns acolo? Te-ai dăscurcat? Totu bine cu fie-ta?”
“M-am dăscurcat, dom’le…mulțumesc dă ajutor. Ie bine ş fie-mea, doar că are neşte probleme ş-a trebuit să-i las iei toț banii, ş-acuma n-am dă tren să mă întorc acasă”.
Băi, când l-am auzit parcă a căzut Ceru pă mine, simțeam că tremur, d-abia m-am ținut să num deie o lacrimă…cum-necum, am găsit un pic dă forță să mă reculeg, am băgat mâna-n buzunar, am scos un bilet mototolit pă care-l pierdusem pă laivuri, ş pă spate i-am desenat omului o hartă cum s-ajungă la Catedrala Mântuirii Neamului. Pă gratis, fără să-i mai iau nici-un ban! Zic: “te duci acolo, te pui în genunchi lângă intrare ş cât ai zice Knattspyrnufellag Reykjavík îț faci banii dă drum…ş dă vro doo beri să te hidrateji până ajungi acasă. Hai, fugi până nu să-ntuntecă!”
“Mulțumesc, om bun! Să ai parte numai dă bine!”.
Nu vă zic că în seara aia am câștigat ş la pariuri vro patruj’ dă milioane.
Ş d-asta vă zic, întotdeauna când aveț ocazia să făceț un bine cuiva, nu iezitaț…chiar dacă nu-l cunoaşteț, chiar dacă ie țărănuş, chiar dacă ie catedrală…căci Bunu Dumnezeu vă va răsplăti înzecit…sau dă cie nu, îndoozecit, întreizecit…ş-aşa mai dăparte.
Hai! Paşteț fericiț!
