Trans-Siberian 2016, ziua 1. Moscova e shot de adrenalină

La 14:10 am avionul, eu nu ajung niciodată târziu la aeroport, așa că la 11 jumate ies din casă. Îmi chem Uber, am un voucher de 20 de lei și scap doar cu 13.5 lei până la Otopeni. Adică cu 33.5 lei și o groază de timp pierdut, omul respectă fiecare indicator care arată limită de viteză, e prima oară când văd așa ceva.

Check-in anevoios, Aeroflot are doar două ghișee deschise și sunt câteva sute de oameni. Mi-am luat rucsacul BMW Funktion 4 la mine, parcă așa îi spune. L-am primit în 2015, atunci când am fost la lansarea S1000XR, și e atât de tare încât merge peste tot cu mine. Îl învelesc în plastic și îl trimit la cală. Gata, zbor! Evident, un Sukhoi 100 pentru care Otopeniul cred că n-are posibilitatea să-i atașeze burduf, așa că ne bagă într-un autobuz pe toți și ieșim pe pistă, la avion. Avion superb, nou. Locul 8A la geam pe rândul cu două scaune, dau drumul la House sezonul 4.

Pe la mijlocul primului episod vine mâncarea. Aeroflot rulează la capitolul ăsta. Întâi iți oferă o băutură, apoi trec cu mâncarea. Vită cu păstăi și paste, ciudat dar bun. Salată verde cu niște șuncă și doi bulgărași de mozarella. Plus un baton cu banane și ciocolată la desert. După masă, la vreo 30 de minute, vine al doilea rând de hidratare. Cabina se umple de miros de lămâie, bagă rușii ceai în ei ceva de speriat. După trei episoade de House, prilej cu care aflu că 13 e concediată la vrăjeală, începe coborârea. Peste Moscova pare c-a plouat, dar acum e soare.

Piticul Sukhoi face un ocol, văd aeroportul de sus și două 777-300ER care se aliniază la aterizare în fața noastră. Piloții-s impecabili, pun avionul pe pistă insesizabil, dar la porți e haos. Ne preia un autobuz care ne lasă la un control pașapoarte greșit. Ne urcă iar și mergem către o altă poartă. Una la care văd că e tras un 777 Air China. Semn rău, sunt sigur. Intrăm pe uși și, cât vezi cu ochii, chinezi care așteaptă. Sute de chinezi, estimez vreo 300. Doar două ghișee speciale pentru cetățenii ruși, restul la grămadă. A durat o oră, perioadă în care am avansat exact 2 metri, până la prima “românească”. Cu tupeu, am făcut o depășire, m-am dus la ghișeul liber pentru cetățenii ruși și am întins pașaportul. “Bucarest?” “Bucarest, doamnă!” Click, semnează, ștampilă, liber!

De la cele trei aeroporturi mari ale Moscovei se ajunge simplu în oraș. Oamenii au Aeroexpress, un tren modern, cu aer condiționat și free WI-FI care face legătura cu o gară din Moscova, totul pentru 420 de ruble. Plătit, căscat gura pe geam, ajuns. Doamnele de la metrou nu pricep că vreau abonament pe trei zile, ne răstim unii la alții timp de vreo 3 minute, eu în engleză și ele-n limba lui Kokorin, până vine o puștoaică și le explică ce vreau. Plătesc 400 de ruble, cobor la metrou și caut îndrumări direct spre Piața Roșie. E fabulos, piața e plină, vremea e ideală, sunt mii de oameni pe piatra cubică care fac poze. E primul moment care mă umple cu adrenalină, nu știu de ce mă așteptam ca Moscova să mă demoralizeze înaintea călătoriei cu Trans-Siberianul. O bere și niște găluște cu ciuperci și pui mai târziu și plec spre hotel. Mă cazez doar pentru a reveni la restaurantul de jos pentru un borș, niște clătite cu lapte condensat și un Staropramen.

Marți e o zi liberă pentru Moscova, însă am treburi organizatorice. Trebuie să îmi iau cartelă cu net, sper la cel puțin 10 giga pentru astea 2 săptămâni. Trebuie să mă duc pe la gara de la care pleacă Trans-Siberianul să văd cum transform rezervarea în bilet propriu-zis. Altfel, cred că o să mă mai plimb tot prin centru, eventual să văd dacă n-am vizitat ceva în 2014, când am fost prima dată la Moscova. N-am mai multe poze, culmea, am filmat mai mult decât am pozat și sunt aproape sigur că se va alege praful de filmări, nu voi avea răbdarea necesară pentru a le edita într-un filmuleț. E nasol și cu blogul, nu pot urca pozele pe care le face telefonul meu aici, sunt prea mari, îmi distrug hostingul, iar modalitate simplă de resize pe un iPad nu cunosc. Am stat cam 3 ore să pun pozele astea, m-am enervat și am scris fără chef.