Toxiinfecție pentru toată lumea. Probleme și șerpi în Marrakesh

Dimineața fac ochi și mă simt bine, crampele încetează, amețeala la fel. Iau telefonul, intru pe grupul de WhattsApp și panică. Cristi D. și Ionuț au simptome precum aveam eu cu o zi înainte. Activăm departamentul de intervenție rapidă, băgăm în ei toate pastilele pe care le avem, îi hidratăm (pe unii prea mult) și așteptăm. E zi de văzut Marrakeshul și ne permitem să stăm pe bară. Lucrurile nu par să se regleze foarte tare, însă încercăm o plecare în partea veche. Luăm 2 taxiuri pentru toți 6, dar acolo ajungem 5. Ionuț e leșinat și rămâne în taxi, înapoi spre hotel.

Centrul Marrakeshului e un fel de New Dehli + Mumbai + Ferentari + orice alt loc extrem de aglomerat, mirositor și gălăgios. Piața Jemaa el-Fna, altfel renumită în toată lumea, colcăie de comercianți. De fapt, la ce resurse are Africa, nu mă mir că oamenii sunt experți pe obținut bani din troc, din comerț. Cobre care ”dansează” la fluier, maimuțe în lanțuri, grupuri ad-hoc de circari, cântăreți, comedianți, gimnaști în jurul cărora se formează cercuri de turiști și în spatele cărora stau băieții specializați în ușurarea buzunarelor și rucsacelor. Babilonie, ursărie la cele mai înalte cote. Totuși, spre deosebire de Istanbul, aici chiar pare autentic totul.

Mâncăm într-o mizerie de restaurant recomandat bine pe Tripadvisor, tourist-trap, apoi revenim pe întuneric să bem un ceai deasupra pieței. Cristi D. e din ce în ce mai palid, umblă cu hârtia igienică după el, și încheiem noaptea în drum spre taxi cu o pauză de vomitat în boscheți.

Mâine plecăm spre Agadir, abia aștept să merg din nou pe motocicletă.

Marrakesh la periferie

Toată familia pe scuter

Piața celebră și aglomerată

Cobre dansante

Fel de feluri

Piața, noaptea, de sus