web analytics
BMW F800GS Est, spre Siberia

Est, spre Siberia #12 – Neamțul a ajuns la Irkutsk! Suntem gata de cei 5200 km spre Magadan

Altă viață! M-am culcat la 2 noaptea într-o cameră răcoroasă, ba chiar am lăsat aerul pornit ușor cu riscul de a mă trezi cu semipareză, și m-am trezit ca gospodarii la 7:30 cu alarma de la telefon. Sunt fresh ca Alex Velea-n melodii și cobor la micul dejun. E regulă-n Rusia, bufetul suedez e rara avis. Aici îți alegi dejunul de pe o listă care conține variațiuni pe tema ouă-crenvuști-roșii și castraveți. Aleg o omletă cu brânză și roșii, plus clătite cu lapte condensat, probabil cel mai bun lucru din lume. Cafea nu beau, că-i lichid de frână, groaznică. Mai am o zi de pierdut vremea, cred eu, până vine motocicleta. Așa că azi e zi de mers la Lacul Baikal, vreo 70 de kilometri spre est cu maxi-taxi. Însă dimineața e cam întunecată, așa că mă duc spre centrul vechi ca să iau totuși doza de cofeină. Cumpăr niște baterii, comand un capuccino uriaș… de fapt nu-l comand uriaș, însă absolut fiecare cafenea la care am intrat în Rusia are produsele pe trei mărimi. Mic, mediu și mare, evident. Și cum eu sunt blană pe rusă, zic doar ”un capuccino”, iar cei din spatele tejghelei simt mereu că trebuie să mi-l dea pe cel mai mare. Și mai scump. Nu știu care-i faza, am intrat rareori în cafenelele de fițe, de obicei beau de la dughene mici de pe stradă, însă mi se pare extrem de scumpă. Nu plătesc decât rareori sub 200 de ruble, adică 14 lei. De cele mai multe ori dau 280-300 de ruble pe o cafea. Falimentez în ritmul ăsta.

Cum săteam eu ca odihnitul cu ligheanul de cafea în față, bam! SMS pe numărul de Rusia. Și SMS pe numărul de Rusia înseamnă fie MTS, adică firma de telefonie mobilă care-mi dă fel de fel de promoții, fie PEK. PEK e compania de curierat cu care l-am trimis pe Mario Gotze, motocicleta mea pentru cine nu știe încă, de la Moscova la Irkutsk. Crește pulsul, deschid și e PEK. Văd mesajul ăsta, e în rusă și nu înțeleg, însă mă uit la dată și înlemnesc.

Cum adică 03.07.2017? Primul gând e că s-a întâmplat ceva pe drum și că întârzie transporul. Și poate să fie adevărat, m-am uitat acum două zile pe un soi de tracking al ”coletului” și mi-l arăta undeva la câteva sute de kilometri de Moscova, ori el avea de făcut peste 5000. Încep să tremur de spaimă, nu de nervi. Sunt 30 de secunde în care încep calculele. Până pe 3 mai am o grămadă, trebuie să îmi plătesc hotelul și n-am atât cașcaval. În plus, ce rahat fac dacă plec pe 3 de aici, când dracului mai ajung la Magadan? Și de ajuns, ajung. Da’ când mă mai întorc? Speriat deschid aplicația de traducere, dau un copy/paste rapid și iese soarele. Simt cum începe să-mi curgă sângele din nou când văd că băieții mă anunță, de fapt, că Mario Gotze a ajuns la Irkutsk cu o zi mai devreme decât era programat și că până pe 3 iulie îl pot lăsa la ei fără să plătesc depozitare. Superb! Dau shot cei 400 de ml de cafea din cană cu vigoarea prietenului Sică, cel care se lăuda că la 16 ani dădea capac o sticlă de Galbenă de Odobești, și plec la hotel să mă echipez. Iau casca, mănușile, actele și chem un taxi. Depozitul PEK din Irkutsk nu prea e în Irkutsk, e la vreo 15 kilometri de unde stau eu.

Comand prin aplicația Gett, aplicație despre care am aflat abia prin Rusia, vine un nene cu o Toyota cu volan pe dreapta și pornim. Mă întreabă ceva în rusă, îi zic în engleză că nu șprehăn zi doici, și schimbă placa în limba lui Beckham fără probleme. Orice discuție mai lungă de două-trei minute între mine și un rus ajunge la subiectul Magadan. E simplu, mă întreabă de unde sunt, apoi ce fac aici, apoi se miră cu Magadanul. Nu și nenea taximetristu’.

“Și de duci singur la Magadan?”, mă întreabă privindu-mă puțin ciudat în oglinda retrovizoare.
“Da, sunt singur cu motocicleta”, aprob.
“Ai grijă mare!”, cică.
“Știu, știu că e dificil drumul, că nu e asfaltat, că e pustiu”, mă dau deștept.
“Nu de asta, până la sălbăticia de acolo ai grijă în următoarele 2000 de kilometri. Eu sunt din Chita și te sfătuiesc să ai grijă acolo”.
“Aoleo! Păi de ce?”

Surprinzător pentru mine, pentru că sunt idiot și am crezut că dacă e taximetrist în Irkutsk e musai să fie mai puțin interesat de lucrurile astea, omul începe și îmi face un scurt istoric. Începe cu revolta decembriștilor de acum vreo 200 de ani, și cum Chita a fost un oraș pus cu adevărat pe hartă de cei pe care împăratul i-a deportat atunci după ce a pus capac revoltei. Și pentru că deportații erau în cea mai mare parte a lor aristocrați, orașul care abia făcuse ochi s-a dezvoltat înfloritor. Ei bine, pe cât de frumos a evoluat atunci, pe atât de urât cică a ajuns să fie. Cu timpul sângele albastru s-a diluat. Dată fiind apropierea de granița cu China, locul a fost îmbibat cu forțe militare, au fost construite pușcării și alte forme de centre de detenție și au fost aduși mii de mineri pentru exploatările din Siberia. Chita de azi s-a transformat într-un loc neplăcut și aud asta de la șoferul de taxi după ce am auzit-o și de la Vlad, românul din Moscova care m-a ajutat cu expedierea lui Mario Gotze.

”Nu opri deloc între Ulan-Ude și Chita. Și nici după Chita până la Tynda. Sau dacă oprești, oprește să pui benzină și atât. Iar în Chita caută un hotel cu parcare păzită”, îmi mai spune.
”Așa am să fac”, zic. ”Nu ești primul care îmi spune asta despre zona aia”.
”Sunt oameni răi. Ai vreo armă la tine?”, pică lovitura!
”Nu, ce dracu armă să am?”
”Nu armă de foc. Cuțit, topor, ceva”.
”Am un spray cu piper”, zic rușinat. ”Doar că nu știu cât de legal e”.
”E bun! Nu contează dacă e legal, viața e mai importantă decât legea”.

Gata, nu mai vorbesc cu omu’, în ritmul ăsta trec cu 200 la oră prin Siberia. Sigur, sunt convins că nu e o zonă tocmai friendly, dar nu cred că e cum se povestește, chiar nu cred că o să mă omoare localnicii dacă opresc să beau o cola pe margine de drum. Ajung la depozit, îmi urează succes când vede că-l șpăguiesc bine și își ia la revedere cu ”In Russia the best way to travel is by tank! A Russian tank, the american one is not good!”. Hai că mi-ai stricat dimineața.

Bine, mi-a stricat-o pentru cinci minute. Intru în depozit, predau chitanța primită la Moscova unei dudui de la ghișeu și sunt trimis în fundu’ curții la băieții care descarcă. E o hală imensă și sunt zeci de angajați care transportă de colo-colo pachete de mărimi diferite. Dau bonu’ și aștept! A venit bossu’! Îmbrăcat tot în plastic de protecție și acoperit integral de o ”cușcă” de lemn pe care au construit-o cei de la Moscova pentru transport, Mario Gotze apare ca un Lamborghini la salonul auto. Îl scoate un nene cu o mașinărie și un alt nene, înarmat cu un cutter și cu o rangă se apucă de treabă. Dă jos scândurile, dă jos și plasticul și mă pune să inspectez motocicleta. Ce să mai inspectez, unchiule, nu vezi că e țiplă! L-ați transportat ca boșii, na 200 de ruble din sărăcia mea să bei o bere scumpă în centrul Irkutskului!

Montez parbrizul, pun bornele bateriei, bag oglinzile la locul lor și-s gata de drum. Joc un pic de teatru pe acolo și împing motocicleta 300 de metri până la stradă, să nu vadă băieții că mai aveam benzină-n ea. Cheie, vrum-vrum, blană! Merge perfect, opresc pentru un plin și mă întorc la hotel. Am jumătate de zi în care reorganizez kilele de bagaje, îmi spăl tricourile, chiloții și șosetele în cadă, apoi consult hărți și caut cazări care să mă scape de stresul transmis de taximetrist. Afară mai ies doar pe seară, să mănânc și să beau o bere. Dau și o fugă pe faleza râului Angara, râul care 50 de kilometri mai jos se varsă spectaculos în Baikal.


Mâine plec spre Ulan-Ude, pe sub Lacul Baikal, vreo 450 de kilometri. E o zi scurtă față de ce mă așteaptă de acum încolo, dar e de reacomodare. 5.200 de kilometri până la Magadan, să fie vreme bună!

11 comentarii

  • Bafta si asfalt uscat! (Sau, ma rog, macadam fara prea multe colturi si cat mai marunt.). M-a captivat jurnalul, il citesc zilnic. Daca te linisteste cu ceva, si in Bucuresti e “caligula” in plina desfasurare, sambata anunta astia 42 la umbra. As fi sperat la ceva mai multe cuvinte despre mancarea traditionala, daca exista… ca pana acum vad ca nu ai iesit din cremwurst si omlete. Sau nu se pune problema din cauza saraciei si a conditiilor vitrege? Sau pur si simplu nu te pasioneaza? S-auzim de bine!

    • Din ce vad pe net, o cam ard f mult pe carne, peste, ceva fructe si ierburi de padure…mmm, n-ar fi chiar de neglijat…

  • Sprayul cu piper e cea mai buna alegere pentru ca la nevoie poti sa-l folosesti si la sandviciuri.

  • Măcar ai scăpat de stresul cu Mario Gotze, a venit intact :). De aici incolo începe partea mai grea.. sa ne auzim cu bine!

  • Ai ajuns pana in Irkutsk pana sa faca Dinamo un transfer. Te-ai miscat repede. Nu te oboseste mersul pe motor ? As merge si eu pana in Magadan dar cu un Suzuki Vitara ceva.

Leave a Reply to Lengyel X

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.