web analytics
Siberia la Extrem

Siberia la Extrem! #6 – De ce nu pleacă oamenii de aici?

Yakutsk e cel mai rece oraș din lume. Tot Yakutsk e orașul cu cea mai mare diferență de temperatură între iarnă și vară, vreo 102°C. Iernile sunt incredibil de grele, se ajunge ușor la -50°C, iar pe timp de vară poți avea fără probleme un 35-40°C. Și atunci de ce să suporți? De ce să nu te muți undeva unde clima e mai blândă, undeva unde nu trebuie să îți supui corpul unor astfel de extreme, undeva unde să nu îți degere mâinile pe țigară după 40 de secunde iarna și undeva unde să nu te golească de sânge țânțarii vara, dacă adormi la plajă.

Răspunsul e aproape imposibil de dat. Pentru că ține destul de mult de un sentiment pe care mulți nu îl mai au, adică acela de atașament față de locurile natale. De asta vedem bătrâni în vârf de munte prin Apuseni care nu pleacă, de asta găsim genii blocate într-un job modest în Botoșani, de exemplu. Mândria localnicilor e mare și nici măcar nu pot începe să descriu cât de mult se ramifică. Iar mândria și dragostea față de Yakutia sunt ajutate în ultimii ani cu argumente de ordin financiar.

M-am întâlnit cu Max. Maksim, îl știți dacă ați citit ”Est, spre Siberia”, e unul dintre băieții de la clubul moto Night Wolves Yakutsk, cel care m-a ajutat în 2017 să îmi repar motocicleta înainte să mă duc pe ”Drumul Oaselor”, spre Magadan. Dacă nu ați citit, citiți episodul cu pricina aici. Ei bine, se pare că nimeresc în Yakutsk doar când e câte o petrecere. Dacă ultima dată am fost când se născuse copilul fratelui lui Max, acum am nimerit când unui alt prieten i s-au născut gemeni. Motiv pentru care am fost invitat la sediul clubului pentru a sărbători. Sediul ăla în care am dormit în 2017 și care mi-a fost gazdă în timp ce mă refăceam după mult prea multă vodkă. Pentru că a trebuit să îi duc cartea lui Max, m-am dus la sediu. Și… am apucat să și discutăm înainte ca cele două sticle mari de vodkă și cele 50 de beri să se termine.

Rusia vrea să își mărească populația. Poate că dezgețarea Siberiei e o cauză, deși acum doar speculez, însă natalitatea e încurajată printr-un program special. Zice Max că pentru primul născut, părinții primesc echivalentul a 6500 de dolari. Pentru al doilea copil suma crește la 11.000 de dolari. Și tot așa, n-au știut băieții să îmi zică și sumele pentru copilul trei, patru, cinci. Banii ăștia sunt veniți de la statul rus și nu îi primești în mână, probabil că se apuca toată Rusia de încoțopenit dacă era așa. Banii îți sunt transferați într-un cont special, cont pe care îl poți folosi, printre altele, la: plata creditului pentru cumpărarea unei case, plata serviciilor medicale, plata studiilor pentru cei din familie. Suma variază în funcție de regiune, însă Yakutia, fiind una dintre cele mai izolate, are coeficientul cel mai mare și oamenii de aici primesc cele mai mari sume de bani din partea statului. În plus, noile familii primesc teren. Că Slavă lu’ Domnicu’, teren e din belșug pe aici.

Asta nu e tot. Localnicii au printre cele mai mari salarii din Rusia, aproape indiferent de domeniul în care lucrează. Zilele de concediu sunt mai multe, aproape duble față de normal pentru unele meserii, iar salariile sunt mari, mari de tot pentru nivelul Rusiei. Sigur, asta și pentru că viața e mai scumpă decât în alte părți din Rusia. Un apartament într-un bloc nou, și se fac blocuri noi într-o veselie în Yakutsk, pleacă de la 1100 de dolari pe metru pătrat, îmi zic băieții. Benzina e 56 de ruble pe litru (3.9 lei), considerabil mai scumpă decât în vest, acolo unde bagi și cu 35 de ruble (2,4 lei). Mâncarea de la restaurante, mâncare din supermarket, serviciile, utilitățile, toate sunt mai scumpe decât în vest. Evident, din cauza dificultății cu care sunt fie produse, fie aduse aici.

Cam atât am reținut din discuția cu cei zece băieți de la Night Wolves înainte ca lipsa mea de antrenament cu alcoolul să îmi curme intențiile jurnalistice. Ah, mint. Am mai aflat că Night Wolves are în fiecare an un festival moto undeva în Crimeea. Sunt peste 1500 de membri ai clubului acolo și, în total, peste 10.000 de participanți. Și întrebarea lor a venit oarecum logic. De ce nu am venit și eu la festival, motociclist fiind? Chiar că, de ce? Ia că mă duc anul ăsta, ca să dau în sperieți fiecare serviciu secret de pe planeta asta. Ăia din SUA se uită cruciș la pașaportul meu plin de vize de Rusia, ăștia din Rusia se uită ciudat la viza de SUA, SRI-ul (noroc, băieți!) vede că sunt prieten cu băieții de la Night Wolves, clubul moto preferat al lui Putin. Pe la Mosad știți pe cineva? Că îl chem la o bere!

Turismul nu există

Nu prea ai motive să ajungi aici dacă ești un turist normal, dacă ai 20 de zile de concediu pe an și vrei să profiți de ele. Din perspectiva turistului clasic, Yakutsk e mort, nu ai ce face. Sigur, sunt niște muzee interesante tare, e unicul loc din lume unde poți vedea un schelet de mamut lânos, poți vedea cum arată permafrostul vizitând niște tuneluri săpate în deal, poți vedea Stâlpii Lenei, niște minuni ale naturii incluse în UNESCO World Heritage. Dar atât. Yakuts e popas pentru turiștii care pică în capcana Oymyakon și plătesc mii de euro ca să ajungă din Yakutsk până în satul ăla sau, pe timp de vară, popas în drumul motocicliștilor spre Magadan. Asta se vede și în oferta de locuri de cazare. Sunt hoteluri, cam pe toate gusturile, dar prețurile sunt și ele mult peste nivelul Rusiei de… provincie. Excludem de aici Moscova și St. Petersburg. Apartamentul pe care l-am luat aici prin AirBnb a fost vreo 1200 de lei pentru 6 nopți și a fost ieftin. Restaurantele sunt prea puțin adaptate primirii turiștilor. Meniuri în engleză nu există, lumea nu prea vorbește engleză pe aici, e dificil să te descurci fără sfântul google translate.

Permafrostul, schepsisul Siberiei

Probabil că ați citit de o sută de ori cuvântul ăsta în ultima lună pe la mine pe blog sau pe Facebook. Pentru cei care încă nu știu despre ce e vorba, permafrostul e pământul înghețat în permanență, adică ceea ce e în cea mai mare parte a Siberiei. Și, pentru că Yakutsk este un oraș construit pe permafrost, au fost luate măsuri cu adevărat impresionante. În primul rând, clădirile sunt construite pe piloni și e lăsat un spațiu, cam de 1,5 metri, între suprafața pământului și podeaua casei sau a blocului. Asta pentru a evita încălzirea pământului și, implicit, topirea permafrostului. Tot cu acest scop în minte a fost gândită și rețeaua de țevi a orașului. Ceea ce într-un oraș ”normal” nu se vede, în Yakutsk e la vedere. Și arată ciudat, cel puțin până te obișnuiești. Toate țevile de apă și de gaze sunt la suprafață. Pe lângă trotuare, peste străzi, prin parcuri, peste tot se văd țevile care alimentează clădirile din oraș și care nu pot fi îngropate. Nici ele, dar nici cablurile pe care Bucureștiul se străduiește acum să le tot îngroape.

țevi, do you like țevi?

Protejarea permafrostului este cu atât mai importantă cu cât topirea lui – și se topește deja, procesul e accelerat prin nordul Canadei și a început și în Siberia – contribuie la degajarea de gaze în atmosferă, gaze care încălzesc planeta. Asta pe lângă neajunsul minor dat de scufundarea efectivă a tot ceea ce e construit pe permafrost. Am fost undeva la o ieșire din oraș, acolo unde există un tunel săpat într-un deal, tunel din care poți vedea ce înseamnă permafrostul. Pe vremea Uniunii Sovietice, aici era un soi de frigider comun al orașului pentru că temperatura din interior rămâne constantă pe toată perioada anului. Acum e doar un muzeu în care au fost aduse sculpturi de gheață și în care au fost montate, cu un gust îndoielnic, luminițe colorate. De la minus 35 de grade afară intri la minus 10, dar la umiditate de 98%. Asta face ca fiecare particulă de apă să înghețe, de unde și imaginea de winter wonderland din interior. În realitate, permafrostul este combinația de rocă tare cu gheață și cu nisip, după cum ne-a spus omul de la muzeu.

Toate chestiile pe care le descriu aici, mă rog, multe dintre ele sunt sub formă de video pe Instagram, la stories. Adică la mine pe Instagram și poze mai mișto la Adi pe Instagram. Am făcut un folder ”Siberia” în care puteți vedea toate story-urile puse din Yakutsk.

Siberia la Extrem este o călătorie susținută de Oti Group

8 comentarii

  • Cristi, pentru amaratii nesociabili de instagram (eu, spre exemplu), exista vreo sansa sa vada pozele/clipurile postate acolo vreodata? pe un youtube sau un facebook, la o adica?

    Inteleg dorinta de a-ti creste ig-ul dar ma gandesc ca, odata terminata aventura si postarile la zi acolo, te poti milui si de amaratii fara. Doamne-ajuta!

    • E mai usor de pus video la story acolo decat oriunde altundeva. Nu prea stiu ce solutie sa ofer. Dar ma gandesc

  • Sti ce ma infricoseaza mai mult vazand toate reportajele tale? Nu neaparat temperaturile neprielnice cat Rusia in sine. Blocurile alea facute de comunisti, pustietatea, faptul ca nu poti schimba o vorba in engleza cu cineva, tehnologia si vehiculele alea expirate de pe vremea comunistilor, toata atmosfera tarii are ceva din cernobil.

    • Depinde unde se situeaza nivelul tau de confort, ce iti doresti atunci cand vizitezi locuri, ce vrei sa inveti, sa acumulezi.

      Eu am vazut Europa toata, est-vest si sud-nord si n-as da Siberia sau Mongolia pe niciun oras din franta sau Italia undr blocurile nu sunt comuniste si unde poti schimba vorbe in engleza cu cineva.

Lasă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.