Siberia la Extrem! #5 – Rablele cu plată prin NFC

Primul strat. Adică ”izmenele”. Pantalonii și bluza, ambele de lână. Apoi șosetele. Prima pereche, de bumbac. Apoi cea de lână. Urmează pantalonii de bumbac și polarul. Al doilea strat. Al treilea strat e format din pantalonii de ski și din geacă. Evident, în ghete montez tălpicile cu încălzire, apoi îmi pun cagula, trag căciula peste, pun prima pereche de mănuși, apoi a doua pereche, cele cu puf, dar cu încălzitoarele în ele. Cam ăsta e protocolul în fiecare dimineață. De fapt, nu. La fiecare ieșire din casă, fie că e pentru 30 de minute, fie că e pentru câteva ore.

Orașul e înghețat complet, totul e acoperit cu zăpadă și cu gheață, dar totul e complet funcțional. Pentru că aici e exclus ca iarna să te ia prin surprindere, dat fiind faptul că stă cantonată vreo 8 luni pe an, localnicii își desfășoară activitățile fără prea mari modificări față de sezonul cald. Dimineață e trafic, la fel ca la noi. Oamenii se duc unde au treabă cu transportul în comun sau cu mașinile. Desigur, și aici e un ritual separat.

Date fiind temperaturile, operarea mașinilor necesită puțină grijă. În momentul parcării lor, mașinile sunt rapid curățate de zăpadă cu o mătură. În special în zonele sensibile, în jurul parbrizului, la oglinzi, la roți. Apoi, din portbagaj se scoate o husă groasă cu care e acoperită rapid toată mașina. În zona eșapamentului, în zona evacuării, husa e prevăzută cu un furtun lung pe care ies aburii/fumul de la sistemul de încălzire auxiliar care pornește, la intervale regulate, pe timp de noapte. Dimineața, husa e strânsă și lăsată în portbagaj, iar mașinile pornesc și funcționează normal, cu mici amendamente. În general, toate au zona radiatorului acoperită. Cu carton, cu cârpe, cu folii care blochează intrarea aerului foarte rece în zona motorului. Multe dintre ele, în special mașinile înalte, au montată un soi de cârpă sub motor, în zona scutului, cârpă care împiedică intrarea zăpezii și a bucăților de gheață de pe drum. Apoi, aproape fiecare parcare de cafenea, restaurant sau supermarket e ocupată de mașini cu motorul pornit. Am stat într-o zi cu o cafea vreo 45 de minute și m-am uitat. Sunt oameni care își lasă mașinile pornite chiar și o oră, cât timp își fac treaba. Probabil descuiate, nu cred că îi arde cuiva de furat mașini la minus 50 de grade. L-am întrebat pe un nene și mi-a spus că dacă le pornești, mergi puțin și apoi le oprești iar, riscul e mare să înghețe apa rezultată din urma topirii gheței de peste noapte. Probabil. Ah, iar toate mașinile pe care le-am văzut cu capota ridicată, dar toate, au o pătură specială între capotă și motor. Practic, zona motorului este învelită în permanență pentru a reține cât mai multă căldură.

Transportul în comun e eficient, deși rudimentar. Bine, eu sunt obișnuit cu zona, știu că principalul obiectiv atunci când se face ceva prin Siberia este să funcționeze, esteticul e chiar ultimul punct pe ordinea de zi. Autobuzele care merg prin Yakutsk sunt celebrele Marshrutka, adică un hibrid între maxi-taxi și autocar. Sunt și foarte vechi, dar și modele noi, și acoperă cam tot orașul din ce am experimentat până acum. Iar pe cât de vechi și rablagite sunt unele dintre ele, pe atât de interesant și modern e modul în care sunt operate. În multe dintre stații sunt panouri care îți arată în timp real cât ai de așteptat până la următorul autobuz. Apoi, plata se poate face cash la șofer, costă 28 de ruble (1,95 lei) o călătorie, se poate face cu cardul bancar contactless, cu telefonul prin Apple Pay sau Android Pay sau cu cardul tip abonament.

Șoselele principale sunt deszăpezite în permanență. Sigur, în măsura în care se poate. Stratul de zăpadă este complet îndepărtat, dar sunt alunecoase și au o peliculă de gheață peste. Șoselele secundare și drumurile dintre blocuri… deloc. E zăpadă cât cuprinde, zăpadă albă și tare. E inutil să precizez că absolut fiecare mașină are cauciucuri de iarnă, dar e interesant de văzut felul în care se frânează. Pentru că alunecă în permanență, aproape fiecare semafor are cronometru. Astfel, șoferii văd din timp cât mai au până se pune roșu și încep să frâneze ușor, din timp. Pietonii s-au învățat și ei, nu se aruncă nimeni pe trecere în clipa în care s-a pus verde, că dacă ratează un șofer frânarea crăpi cu dreptatea-n mână.

Legat de transport, căci despre asta vorbim azi, mai e de precizat faptul că pe timp de iarnă, adică de prin noiembrie până prin martie, lacurile și bălțile din oraș sunt complet înghețate și se circulă peste ele. La fel, legătura cu singurul drum important din zonă, Lena Highway (care nu e highway niciodată, e drumul care urcă din șoseaua federală către Kolyma Hyghway, adică către ”Drumul Oaselor” se face peste Fluviul Lena. Ca o comparație, lățimea Lenei face din Dunăre să fie un soi de Dâmbovița la Ciurel. De prin noiembrie, Lena îngheață și se circulă cu mașinile, cu autobuzele, cu orice vrei pentru a ajunge la șoseaua mare de pe celălalt mal. Când Lena curge, adică în anotimpul cald, trecerea se face cu bacul și durează, c-am făcut-o acum 2 ani când am fost la Magadan, peste o oră. Interesant e că sunt două perioade în an, înainte ca Lena să înghețe și atunci când Lena începe să se dezghețe, când nu se trece deloc. Asta din cauza bucăților uriașe de gheață care coboară pe râu, bucăți care ar distruge orice ambarcațiune.

Yakutsk are și aeroport. Pe lângă orașele mari cu care are zboruri directe, adică Moscova, St. Petersburg, Novosibirsk sau Irkutsk, de aici zboară multe curse spre aeroporturile mici din Siberia. De operat, le operează Yakutia Airlines, companie care pe lângă modernele Boeing 737 și Sukhoi Superjet 100 are în flotă și Antonov An-140 și De Havilland DHC-8 Dash 8, astea din urmă cu o vechime de vreo 25-28 de ani.

Toate chestiile pe care le descriu aici, mă rog, multe dintre ele sunt sub formă de video pe Instagram, la stories. Adică la mine pe Instagram și poze mai mișto la Adi pe Instagram. Am făcut un folder ”Siberia” în care puteți vedea toate story-urile puse din Yakutsk.

[instagram-feed]

Siberia la Extrem este o călătorie susținută de Oti Group