web analytics
Siberia la Extrem

Siberia la Extrem! #2 – Cum e la frig, atunci când e frig adevărat?

Pomeții ustură serios, nasul e amorțit complet și degetele, neprotejate de mănuși, dor într-un fel ciudat. Zvâcnesc, pulsează. Ca să nu mai vorbim despre durerile de cap care însoțesc orice trecere de afară la căldura unui interior, hotel, magazin, cafenea. Și asta doar la un minus 27 de grade Celsius pe termometru, căci la Irkutsk nu e mai frig. Ziua e și mai bine, sunt minus 17, minus 18 când soarele e sus pe cer. Orașul ăsta pe care l-am văzut de atât de multe ori pe timp de vară, atunci când e plin peste tot, e complet transformat de iarnă. Puțină lume pe străzi, puțină lume în cafenele și restaurante, toți stau înăuntru. Viața se desfășoară exact la fel ca în anotimpul cald, oamenii merg la muncă și copiii merg la școală, doar că acum se iese foarte puțin afară. Doar când e nevoie.

Frigul ăsta mă obosește imediat. Mănânc micul-dejun pe la 9, ies pe la 9 jumate din hotel și până în 11:30-12 sunt aproape de low battery. Mă rog, mă obosește frigul, dar fără să-mi fie frig neapărat. Poate deplasarea în temperaturile astea. Ce-i drept, n-am prins mai puțin de minus 27, la Yakutsk vor fi, însă până acum sunt mulțumit de ce am adus cu mine. Geaca e king babi abi regele, iată că e suficient să fie umplută într-o densitate rezonabilă cu puf și pene, nu trebuie să coste și 3000 de euro ca să țină de cald. La un real feel de minus 31, aseară, am ieșit afară cu tricou și cu geaca și n-am avut nici cea mai mică problemă. La zona superioară a picioarelor încă am dubii. Am mers doar cu colanții (!?), izmenele (?!) alea din lână merino și cu niște pantaloni de schi cu polar pe interior și sunt în regulă. Dar simt că la un frig mai nebun nu o să mai fie ok. Am rezervă, pot să trag niște pantaloni de bumbac peste izmenele alea de lângă, sub cei de schi. Și cu ghetele e complicat. Ele ar ține de cald, dar am o problemă. Dacă le leg șireturile până sus mă ucide zona aia de sub gambă, abia mai pot merge de durere. Dacă nu le închid, ceea ce am tot făcut în ultimele zile, intră aer rece și se simte, în special atunci când nu sunt în mișcare. Ok, pentru Yakutsk am branțuri încălzite, mă consolează gândul ăsta, dar dacă nu vor fi suficiente o să fiu nevoit să rezolv cumva cu durerea aia. Și altcumva decât prin cumpărarea cizmelor tradiționale ale Yakutiei, alea din piele de ren. Pentru simplul fapt că sunt vreo 23.000 de ruble.

E important să ai îmbrăcăminte serioasă în condițiile astea și văd asta la cei mai mulți localnici. Aici, hainele de iarnă de calitate sunt văzute ca niște investiții, de aia vezi peste tot blană la femei, cizme de blană de ren, mănuși de blană, căciuli de blană, toate fiind extrem de scumpe. În zona centrală, acolo unde mai ies la promenadă oamenii cu bani, e expoziție de firme producătoare de haine scumpe de iarnă. La periferie, mai spre sărăkie, lucrurile se schimbă. Și, legat de asta, mi se pare o crimă să vinzi fake-uri Canada Goose sau The North Face, așa cum se întâmplă în târgurile din zonele amărâte ale Irkutskului. Crimă mai mare decât știfturile Nike sau Adidas. Asta pentru că nu vorbim despre niște simple accesorii vestimentare, astea de iarnă sunt lucruri extrem de utile, practice, care îți pot salva viața în caz de nebunie majoră. Ori dacă te prind minus 30, minus 40 de grade într-o geacă Canada Goose de 250 de lei umplută cu cârpe, cu haine mărunțite, cum am văzut la expoziție în piață, mă îndoiesc că prinzi Paștele. E plin, plin de fake-uri aduse și vândute de chinezi și mi-am dat seama de asta abia după câteva zile în care credeam că sunt cel mai sărac om din Rusia, până și ăla care mătura trotuarele de zăpadă avea parka Canada Goose.

Altfel, mai e un pic și ne continuăm drumul spre zona care ne interesează cu adevărat, spre Yakutsk. Aia e ținta, de fapt. Și știu că la Oymyakon e mai frig, însă eu am spus de la început că mă interesează cu totul altceva. Dacă voiam să văd cum e să stai 2 minute la minus 60 de grade îi rugam pe ăia de la Auchan să mă lase în congelatorul lor de carne. Nu, pe mine mă interesează viața dintr-un loc friguros, cu tot ce implică ea. Muncă, școală, rutina zilnică, funcționarea transportului în comun, piața, joaca, plimbarea, toate lucrurile pe care le face un om civilizat, dar pe care cei din Yakutsk le fac la temperaturi îngrozitor de scăzute. Și nu o zi pe lună sau două săptămâni pe iarnă. Ci câteva luni bune în fiecare an. Oymyakon e, de fapt, un sat cu o mână de case, într-o depresiune, unde nu se întâmplă absolut nimic. Sigur, aș vrea să ajung acolo ca să văd împrejurimile, să văd satul, dar numai pentru câteva ore. Îmi pare rău că a devenit o țintă atractivă pentru doritorii de poze cu monumentul ăla al frigului, dar ce să faci, trebuie să trăiască și rusul care cere 1500 de euro să te ducă acolo.

În schimb, în Yakutsk vom sta mai bine de o săptămână, perioadă în care voi încerca să surprind toate detaliile pe care le-am menționat mai sus. Nu vreau să îmi imaginez cum o să fie, mai ales pentru că la minus 31 de aici, de la Irkutsk, simt că efectiv nu are cum să fie mai frig. Dar se pare că se poate, probabil că voi prinde minus 40, chiar și mai frig la Yakutsk. Probabil din primele minute, dat fiind faptul că trenul nostru ajunge în gară la ora 5 dimineața, iar gara este peste râul Lena. Râu înghețat care va trebui traversat cumva. Deci, baftă nouă!

Până atunci, nu uitați de Instagram. La mine, unde mă joc cu telefonul mobil, sau la Adi, cel care face poze mai serioase. Precum cele de aici, de mai jos:

Siberia la Extrem este o călătorie susținută de Oti Group

3 comentarii

Lasă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.