web analytics
Siberia la Extrem

Siberia la Extrem! #1 – La -55°C, scuipatul îngheață

E o atmosferă specială în ultimele treizeci de minute de mers până la gara de destinație. Paturile sunt strânse, așternuturile impăturite sau mototolite, sunt predate provodniței, iar liniștea e menținută cu sfințenie, respectând nevoia celor care merg dincolo de Irkutsk să doarmă. Trenul ajunge în gară la ora 02:43 a Moscovei, ora 7:43 locală, dar ceasul intern al celor mai mulți pasageri e încă pe capitala Rusiei. De aia se doarme. Noi, restul, ne-am făcut bagajele. Stăm în liniște și într-un întuneric de final de bal al bobocilor, atunci când începe țiuitul urechilor și se amână la maximum inevitabilul. În timp ce trenul Rossiya 02 Moscova – Vladivostok taie întunericul spre cel mai important oraș din zona asta a Siberiei, telefoanele încep să prindă viață. Mesaje de la cei care așteaptă în gară, telefoane de la rude.

E a cincea experiență pentru mine în trenul ăsta și e a cincea experiență diferită. Am trecut printr-o noapte în care la toate gările cu opriri lungi, unde ne-a fost permis să coborâm, am avut temperaturi mai mici de -20°C. În Irkutsk, că tot vine dimineața, se anunță un pic mai cald. Cam -18°C, cu cer senin, adică cu ger. Și gerul se simte de la primul contact cu aerul rece de pe peron. Ușa vagonului se deschide cu un rotocol de abur ridicându-se peste tren, de parcă a ieșit o nouă tavă de pâine dintr-un cuptor încins. Geamul ușii e complet înghețat, iar peronul, deși curățat, are aspect de oglindă din pricina frigului puternic.

Cât am mers pe jos prin Moscova, ghetele m-au bătut în zona de sus, motiv pentru care nu le-am mai legat de tot. Și asta se simte, intră aer rece și degetele îmi îngheață în așteptarea tramvaiului 1. Un taxi e ieftin, 200, poate 250 de ruble până în centru, dar tramvaiul așteptat în întuneric, alături de navetiștii din Irkutsk, are mai mult farmec. Farmecul bate degerăturile, deocamdată. Oricum, nu e loc de îngrijorare. Șalamov spune în ”Povestiri din Kolîma” că frigul cel puternic arată altfel. Îți dai seama când sunt minus patruzeci de grade dacă afară e o pâclă rece. Dacă respiri fără dificultate, dar aerul iese din gură cu zgomot, atunci sunt minus patruzeci și cinci. Dacă respirația e zgomotoasă și greoaie, atunci sunt minus cincizeci. Când e rău, rău – de parcă minus patruzeci n-ar fi rău – îngheață scuipatul în zbor. Așa spune autorul că la peste minus cincizeci și cinci de grade Celsius, scuipatul îngheață în zbor. Încă nu știu dacă vreau să aflu, să văd cum e.

La minus 18 e încă bine. Părul din nas devine aspru la fiecare exercițiu de respirație profundă, cam ca atunci când porți în spate un rucsac foarte greu. Apoi, frigul intră prin fiecare spațiu neprotejat, așa cum e cel oferit de ghetele mele incomplet legate. Nasul e aproape amorțit, lacrimile parcă ard când alunecă pe obraz, iar părul nespălat în trei zile de Transsiberian devine ferm, ca dat cu gel ieftin ultra strong. Oricum, se anunță vreme caldă în următoarele zile, șapte, atât cât o să petrecem în zona asta a Rusiei. Șapte pentru că nu prea aveam alte opțiuni de continuare a călătoriei spre Yakutsk, trenurile spre zona aia nu sunt atât de dese. Însă e ok, șapte zile înseamnă acomodarea la diferența de fus orar, plus 6 ore față de București, dar și acomodarea la zile consecutive cu temperaturi scăzute. E inclusiv un prilej bun de testare a hainelor, mai ales pentru că la capitolul pantaloni avem un handicap major. Nu cred că e suficient ce am pregătit.

Împărțirea e ciudată și a fost făcută din mers. La propriu, din mers, pe străzile Moscovei. O să stăm două nopți pe malul Baikalului, la Listvyanka, și alte patru nopți în Irkutsk. La lac vor fi, probabil, multe ore de zăcut în pat. E o liniște de îți duduie capul, iar cabana de lemn unde se bagă căldură blană are un view pe care l-aș fi exploatat extrem de fructuos dacă eram influenceriță cu doi neuroni, un corp temporar ok și țâțe false puse din sponsorizarea unui avocat supraponderal și bătrân pe care îl prezentam prietenilor drept ”un amic de familie”. De fapt, recomand influencerițelor să tragă o fugă pe aici.

Continuarea călătoriei spre locuri mai friguroase o să fie, așadar, peste o săptămână. Deși observ că încălzirea globală care nu există, vorba celui pe care președintele Iranului l-a descris drept ”mentally retarded”, a făcut din Yakutsk și din Oymyakon două orașe mai calde decât în mod normal. Chiar și așa, prognoza pentru perioada în care vom ajunge acolo, în Yakutsk, are precizie scăzută, deci sper să se mai răcească.

La final, în loc de întrebări și răspunsuri, vreau să lămuresc două chestii pe care le-am primit sub formă de întrebări de cel puțin patruzeci de ori în ultimele cinci zile. Nu, nu mă întâlnesc cu oamenii din expediția Hello Siberia. M-au contactat înainte să plece, nu știam de aventura lor, dar nu ne potrivim la program. Când eu ajung în zonă, ei vor fi pe drumul de întoarcere, pe la Novosibirsk estima Kinga. Însă le urmăresc clipurile, îi puteți urmări și voi pe canalul lor de YouTube. Mai lăsați naibii Selly și toți idioții care umblă cu camera-n ochi și se filmează făcând nimicuri prin București.

Nu uitați că cele mai multe imagini și clipuri (mini) sunt pe Instagram. Fie la mine, fie la Adi.

[instagram-feed]

Siberia la Extrem este o călătorie susținută de Oti Group

3 comentarii

  • Foarte misto pozele. Sunt curios daca vei avea probleme la temperaturile alea cu Samsung-ul. Stiu ca iPhone-ul se mai stingea si la frigul din Romania cateodata

    • Probabilil ca se va stinge. O sa incerc cu o baterie externa pe care s o tin in geaca, la cald

Lasă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.