Și cu sufletu-n rai

Snoop Dogg s-a apucat de făcut balade, 50 Cent cântă manele, Game avea o perioadă în care ar fi scos piesă și cu Taylor Swift. Finalul de carieră e, aproape fără excepție, destul de nasol pentru cei care și-au făcut un nume într-o muzică în care prostituția nu e recomandată. Nu poți să ajungi de la împușcat oameni prin cartierele din NYC la dat din cur, cu balans, într-un clip alături de Ariana Grande. Sau poți, dar dă nasol.

Și nu e doar despre muzică. Robert de Niro, unul dintre cei mai mari ever, e criticat de ani de zile pentru alegerile de final de carieră. Marele actor, cu roluri serioase, impecabile, a ajuns să facă comedioare ieftine? Și tot așa, în orice domeniu.

Dar, ca să vedeți cât de imbecilă e lumea asta în care trăim, nu ne convine nici invers. Ajuns la 47 de ani, Eminem nu și-a căutat fani noi în colaborări ieftine și nici nu s-a apucat de vândut cuie cu numele lui ca să rămână relevant. El a ales să evolueze în muzica pe care o face. Și, din punctul meu de vedere, a reușit. Ceea ce face Eminem cu cuvintele nu e doar de invidiat în breaslă, e de studiat pe la universitățile din întreaga lume. La el e studiu, dincolo de o doză de talent, nu ai cum să faci din zece cuvinte așezate în două versuri ceva care are 3 înțelesuri diferite, dar relevante în context. Nu cred că a existat vreodată și cu siguranță nu există cineva la nivelul ăsta de scriitură, omul e absolut genial.

Problema vine însă de la faptul că lumea din ziua de azi e foarte proastă. Nivelul intelectual atinge gropi nebănuite, iar asta se reflectă în tot, inclusiv în preferințele muzicale. Iar o planetă care i-a dat unui oligofren precum Lil Pump un miliard de vizualizări la o mizerie numită Gucci Gang e incapabilă să consume piese care conțin mai multe cuvinte decât vocabularul lor și al prietenilor lor, luați împreună. Ajuns să facă ce îi place, să colaboreze cu artiști capabili să îi îmbunătățească produsul, să continue să facă muzică de înaltă calitate, să scrie versuri în stilul care l-a făcut mare, Eminem plătește tribut îndobitocirii sistematice din jur.

Și ce mă distrează și mai tare e felul în care unii ”critici de muzică” îi tratează piesele. E o doamnă absolut genială care îi masacrează în The Independent absolut fiecare album. Bine, faptul că ea nu e capabilă să priceapă tipul ăsta de muzică e evident doar dacă dai un google după numele ei, Roisin O’Connor, și te uiti la imagini. 🙂 Și nu, nu mă refer la faptul că e grasă, nu săriți, hipsteri mici!

Ah, ca să ne înțelegem. ”Born to Rap” al lui Game, ultimul album, este absolut fenomenal. E o reușită cu atât mai mare cu cât aduce muzica aia mișto de acum 15 ani în zilele noastre, reușind să rămână relevant și ascultabil. Bun, bun de tot!

Și încă ceva. Încep să n-o mai cred pe aia cu ”gusturile nu se discută” sau ”trebuie să îmi respecți preferințele” când vine vorba despre muzică. Dacă asculți cu pasiune Lil Pump, dacă ești fan, dacă îi consumi bălăriile, o să îmi permit să te poftesc afară pe motiv de incompatibilitate intelectuală. Lângă euglena verde, te rog!