Sărmana Maria sau Jay-Z?

Am mai plecat la viața mea, am mai plecat pe termen lung. Mă rog, pe termen mai lung decât o vacanță obișnuită, să zicem. Adică prima dată în Siberia, de unde a ieșit și ”Est, spre Siberia”, am fost pe drumuri vreo 44 de zile. Dacă îmi aduc bine aminte. Anul următor, în Mongolia, tot în jurul lui 40 de zile m-am învârtit.

Însă acum mă confrunt cu niște chestii complet noi, lucruri care își au rădăcina doar în necunoscutul adus de trăitul undeva pe o perioadă mai lungă. Vă ziceam că ideea e să stau în Columbia până prin martie. Sau final de februarie. Doar că n-o să mai fiu cu motocicleta în permanență, mă voi deplasa în general cu avioane, cu autobuze, cu transportul în comun. Și trebuie să gândesc foarte bine cum organizez bagajul. Cu motocicleta era simplu. Luam cu mine ce știam că încape în gențile motocicletei. Aia era. Nu le căram în spate, nu mă stresau, cât timp încăpeau în genți era totul în regulă.

Ei, acum trebuie să gândesc ce iau la mine pentru trei luni și să îmi încapă într-un rucsac. Și nu oricum, că în rucsacul cu care vreau eu să plec încap multe. Însă, fiți atenți:

• trebuie să am grijă la greutate, că îl voi căra în spate, nu pe codița unui BMW GS.
• trebuie să am grijă ce poate merge în avion, căci cuțite, bricege, parfumuri, mașini de ras și altele nu sunt permise. Iar la cală nu pot să îl bag. Pentru că stric rucsacul și pentru că nu pot băga laptopul, de exemplu, la cală.
• trebuie să anticipez care sunt lucrurile basic de care ai nevoie pe termen lung. Spuneam mai sus de mașina de ras. Niciodată nu m-am gândit să iau așa ceva cu mine. 44 de zile nu erau o problemă. 90 sunt.

Planul meu inițial, asupra căruia n-am cugetat prea mult, era să îmi iau laptopul, telefonul, un hard extern, un mini-trepied, un GoPro, trei tricouri, trei chiloți, trei șosete, o bluză mai groază și… o a doua pereche de pantaloni. Hai, poate și o cămașă cu care să-mi dau o față decentă dacă o să ies cu Sofia Vergara la un restaurant pentru un brindisi.

Evident, nu sunt suficiente. Și nici nu mă văd spălând la fiecare trei zile. Deci fie mă transform în Sărmana Maria și spăl mai mult decât fac orice altceva, fie mă transform în Jay-Z și arunc lenjeria intimă după purtare și îmi cumpăr chiloți și șosete ieftine, că parcă H&M au și pe acolo. Vedeți, #numaprobleme!

Altă dilemă e legată de electronice. Telefonul e ok, merg cu Samsung S21 Ultra, n-are ce să pățească. Dar laptopul e cam pe final de viață, intuiesc eu. E un HP ProBook cu un i7 de generația a 8-a care, as we speak, turuie din ventilator de parcă vrea să o ia în zbor înaintea mea. Și mă gândesc dacă să fac o forțare să îmi iau laptop nou și bun acum sau să aștept să pice ăsta, iar dacă o pica în Columbia să îmi iau de acolo.

Sunt lucruri multe și mici, ca ăsta, care se adaugă și care, trecute pe foaie, dau bătăi de cap. Și fix de bătăi de cap nu ai nevoie când pleci așa, pentru o perioadă mai lungă.

Varianta ideală e simplă. Vorba unui prieten. Pleci cu mâinile în buzunar, dacă ai cardul la tine rezolvi totul oriunde. Și așa e, dar nici să devin handicapat financiar după trei luni în Columbia n-aș prea dori. Mi-am asumat niște chestii, ba chiar mi-am luat rezerve, e totul foarte suportabil și pentru că am niște parteneri power, dar trebuie să am grijă pentru că e foarte ușor să scape de sub control.

Mai am 8 zile până decolez, iar ca să lămuresc și asta vă zic că nu, nu există un loc unde vor fi toate chestiile pe care le voi poza/scrie/filma de acolo. Le las aici, ca să știți.

Blog – aici veți găsi partea de scris. Nu știu frecvența, nu promit una, dar cu siguranță o să fie lucruri multe. Și câteva poze, desigur.
Instagram – asta cred că o să fie principala rețea prin care vom socializa. Poze, clipuri video, stories, tot ce ține de IG va fi folosit. Deci, follow masiv și agresiv.
Facebook – unealtă pentru promovarea lucrurilor de pe blog, unealtă pentru short stories, în special scris.
TikTok – da, e o mizerie în România, dar se pot alege și lucruri bune. În orice caz, probabil că o să fie multe tâmpenii pe care le voi pune acolo, căci am cont, deci fiți pe fază. Că nu le dau tag-uri, nu îmi pasă să se viralizeze, e doar o unealtă folositoare pentru cei care mă urmăresc acolo și vor să vadă chestii.
YouTube – ei, aici e o discuție diferită. În teorie, eu am un canal. Ăsta. E de mulți ani, de la începuturi. Doar că n-am făcut niciodată nimic, nici nu l-am promovat, sunt niște clipuri random pe el. Aș vrea să schimb asta acum, din Columbia, însă nu știu sub ce formă. O să fie lucruri pe YouTube, asta e certitudine, dar nu știu câte și în ce fel.

Astea sunt locurile, majoritatea e deja abonată/subscrăibuită, deci suntem bine.