Pădurari cu salarii de 2500 de lei care au îmbrăcăminte de offroad The North Face, Salomon și geci Canada Goose de trei mii de euro. Oameni implicați în Ocoluri Silvice care au vile a căror proveniență nu poate fi justificată. Nu au alte venituri în afara salariului, nu au moșteniri, nu au câștigat la Loto sau la păcănele. Nimic. Și nimeni nu are o problemă cu asta. ANAF-ul, ăla care mă hăituiește justificat pe mine an după an pentru fiecare sută de lei pe care n-am plătit-o, nu are niciun interes să ceară justificări pentru averile faraonice ale celor care nu ies de acolo, din munți, și care au case de milioane de euro și mașini demne de parcarea cazinoului din Monte Carlo. Și, de fiecare dată când ai o discuție despre asta cu cineva din zonă, cineva implicat, se șoptește cu mână la gură, parcă pentru a ascunde cariile, că ”totul e politic”. E politic, așadar, asta e suspiciunea.
Poate mai înfricoșător decât toate lucrurile astea e modul în care cei implicați în distrugerea pădurilor reacționează. De față cu echipa Recorder, cu Poliția și Garda Forestieră lângă ei, râd șmecherește atunci când sunt puși în fața ilegalităților. E fantastic nivelul de confort pe care îl au, știu că sunt protejați, că nu li se poate întâmpla nimic. Îi doare, cum ar veni, la banană.
Fiul unui inspector al Gărzii Forestiere Suceava, Ionel Nacu pe numele lui de fiu, are o firmă de exploatare forestieră, spune Recorder. Adică taică-su e ăla care decide ce se taie, ăla mic taie. Cine controlează lucrurile astea? Păi… instituția în care e taică-su boss. Ah, ok!
Singurul lucru cu care nu sunt de acord din filmul ăsta publicat de Recorder e momentul în care, la final, se precizează că nenorocirea asta este ”un fenomen pe care statul român l-a scăpat de sub control”. Nu e deloc așa, e o prostie. Statul român controlează perfect nenorocirea, o apără, o gestionează prin oamenii pe care îi angajează, plătiți de noi, să aibă grijă de fondul forestier. Cum spuneam, în campanii e nevoie de bani. Mulți bani.
