Părerea ta nu contează!

Explozia social media din ultimii ani, vreo zece mai precis, a dat naștere unui fenomen ale cărui consecințe negative se văd mai bine într-o perioadă de criză. Iar ceea ce experimentează lumea acum este o perioadă de criză, una în care fenomenul despre care vreau să vorbesc acum face cel mai mult rău.

Mă refer la faptul că în ultima vreme, bazându-se pe un fals sentiment de aprobare din partea bulei lor de social media, oamenii au impresia că părerile lor sunt axiome. Și sigur, părerea fiecărui om contează, însă oamenii încep să creadă că părerile lor cu privire la un anume subiect sunt aproape la fel de solide precum faptele. Ori nu e așa! Opinia ta contează doar în măsura în care nu contrazice opinia unui expert, a unui specialist, chiar și a unui îndrăgostit de subiectul despre care vorbești.

Faptul că ai citit două site-uri de fake news, așa cum văd că tot mai multă lume face, și că ai dat share elucubrațiilor lui Connect-R nu te face să ai dreptate. Asta nu se numește documentare, se numește prostie și lipsa de abilitate – cauzată de lipsa de cultură – în a distinge surse reale de surse fantasmagorice.

Mă refer, desigur, la pandemia de COVID-19 și la faptul că fiecare pare să aibă o teorie. ”A fost făcut în laborator de chinezi și eliberat în lume pentru controlul populației” sau ”a fost dat de ruși ca să nu le ia China fața” sau orice altceva. Nu, pur și simplu nu. Sunt doar bârfe fără logică, dacă le disecăm, și circulă doar pentru că satisfac nevoia umană de răspunsuri urgente. Nimeni nu vrea să urmărească traseul acestui virus, să citească despre cum s-a format, ce mutații a suferit, cum nu a putut fi ținut sub control. Nimeni nu vrea să admită faptul că trecerea de la animal la om e cauzată de obiceiuri de consum alimentar pe care o bună parte a planetei nu doar că nu le înțelege, ba le și condamnă. Preferăm să ne înconjurăm de explicații îmbrăcate în mister, explicații care se detonează cu flacără mare. China, America, rușii, astea dau bine.

Apar tot felul de informații penibile despre tratamente, despre metode noi de prevenire, despre conspirații cu privire la motivele pentru care statele declară stări de urgență. Conspirații, misiuni secrete, manevre ale bancherilor, tot soiul de bălării. Însă realitatea este că… realitatea e una singură. Aia explicată de autoritățile responsabile pentru așa ceva.

Și mi se pare extrem de amuzant, trist, dar amuzant, cum europeanul model care se bucură de cele mai mari libertăți din istoria acestei planete, om care trăiește în 2020 mai bine decât trăiau împărații acum sute și mii de ani, acceptă ca fiind mesaje reale din partea autorităților doar lucrurile care îi convin. Dacă autoritatea îi spune că e ok să se miște liber în Europa, să locuiască unde vrea, deși poate prezența lui într-o comunitate diferită din punct de vedere religios n-ar fi o idee bună, atunci europeanul face asta bucuros. Dar când autoritatea îi explică că trebuie să se supună unor reguli, că are de-a face cu un virus extrem de contagios și că pentru a-l domoli e nevoie de o supunere civică puternică, atunci europeanul caută conspirații și se declară revoltat.

Sper din tot sufletul să nu vină vremea, măcar nu prea curând, în care nimănui nu o să îi pese că te simți tu deranjat sau revoltat de ceva. Începând de la tăiatul găinilor pentru a le mânca, trecând prin felul în care privim minoritățile sexuale și terminând cu trimiterea copiilor la muncă în sprijinul familiilor. Să vezi atunci reality check!