Pana mea, fotbal românesc

În weekend începe treaba și în liga a patra. Primul și cel mai important meci e FC Carmen – Steaua București, partidă care se va disputa pe 2 martie. În mod absolut șocant, cel puțin pentru mine, conducerea clubului Carmen a luat decizia ca meciul să se dispute fără spectatori. Și mai șocantă a fost explicația, una pe care n-o cred doar pentru simplul fapt că dacă ar fi așa, atunci înseamnă că i-am lăudat degeaba.

Într-o postare de FB, cei de la Carmen spun practic că au decis să nu permită accesul spectatorilor ca răspuns al atitudinii Stelei la meciul tur, atunci când cei zece oameni veniți să încurajeze Carmen n-au fost tratați cum trebuie, au fost lăsați în soare și nu li s-a dat voie să cumpere nici măcar apă. Lucruri adevărate, sunt convins, însă lucruri ce n-ar trebui să aibă vreo legătură cu meciul retur.

Prin decizia luată, Carmen nu se alătură grupului de cluburi din L4 care au ales să joace cu Steaua fără spectatori. În cea mai mare parte cluburi sărace, fără bani și fără condiții, restul echipelor din L4 au făcut asta pentru că nu și-au permis să plătească pentru asigurarea pazei. Sau, mai simplu, au decis că bătaia de cap și eventualele amenzi nu ar merita nici măcar încasările pe care le-ar fi avut.

În cazul lui Carmen, lucrurile nu sunt la fel. Carmen și-ar fi permis, Carmen ar fi făcut și bani profitând de apetitul pentru fotbal al suporterului stelist care nu a mai văzut meciuri pe stadion de multă vreme. Carmen a ales să pedepsească suporterul de fotbal dintr-o ligă a patra care nu vede prezență la stadion niciodată pentru, vezi-Doamne!, a răspunde comportamentului conducerii Stelei. Adică dă-l în kilu meu de sport, de spectacol pe care altfel vrem să îl promovăm, important e să îi arăt eu lui Neagoe sau lui Bixi că nu-s mai fraier, și că îi dau o scatoalcă așa cum mi-a dat și el mie în tur, atunci când m-a lăsat în soare. Ce suporteri? Fotbalul e pentru orgolii, fotbalul e bun ca să ne măsurăm noi, conducerile, Miroslav Karicul.

De pierdut are doar Carmen. Dincolo de banii pe care i-ar fi putut încasa, nu știu dacă ar fi contat pentru ei, ei pierd șansa de a fi un altfel de partener de competiție. Mai mult, dacă eram cu putere de decizie la Carmen, nu doar că aș fi permis suporterilor Stelei să vină. Le-aș fi pus bilete de 1 leu, le-aș fi asigurat și tonete cu mâncare și băutură. Și, la final, aș fi făcut un mail către conducerea Stelei, aș fi atașat niște poze, și mesajul: ”Vedeți, unchilor, cum se procedează?”. Și abia atunci Carmen ar fi arătat că e un club altfel, că îi pasă de fenomen, că vrea oameni pe stadioane, că nu investește degeaba în imagine.

E ok, trece și meciul ăsta, nimeni nu-l va ține minte, nimeni nu va câștiga. Pana mea, fotbal românesc.

Completare.

Pe Monumental din Buenos Aires, la tribuna a doua. Deasupra mea, locurile pentru mass-media. Imediat după final, cânt pe stadion s-a făcut liniște și lumea se îndrepta spre căile de ieșire, unul dintre jurnaliștii din Tucuman, venit 1300 de kilometri pentru meci, urla. Vorbea la microfon, probabil în direct la vreun post TV sau la radio, și urla acuzând faptul că la 2-1 pentru River, pe final, echipa lui a avut un penalty clar. Fie vorba între noi, l-a cam avut. Și omul nu doar că acuza asta, țipa că River a umblat la arbitraje, că un club mare se mânjește cu așa ceva, spunea lucruri nasoale. Ce credeți că făceau miile de oameni care treceau, practic, pe lângă omul care le denigra clubul? Se uitau, zâmbeau, și mergeau spre ieșire.