Nu vă zic ce-am pățit. Hai să vă zic!

Nu vă zic ce am pățit. Hai să va zic. Merg pe mare frumusețe de drum de coastă de la Samsun la Trabzon, o minunăție. Ajung la prânz în Trabzon și trag la Special Black Sea Hospital, clinică privată, ca să îmi fac testul PCR pentru intrarea în Georgia. Căci în Georgia mă duc, dacă nu v-am zis. Poate și-n Armenia, dar Georgia e miezu’.

Buuun. Dau peste cinci asistente care nu vorbesc un cuvânt în engleză, ba se și enervează când insist. Până la urmă, la pas prin spital, dau de un fel de mini-recepție. În dreapta o domnișoară, în stânga un nene. Mi-o încerc în dreapta. Oha, nema angliski. Da’ vorbește domnu’, deci tot e bine.

Îi explic ce vreau, se bucură când aude de Georgia, și zice că se ocupă de mine, să aștept cinci minute. Aștept. Trebuia să mi se pară suspect încă din start, că prea a lăsat omu’ totul baltă pentru mine. Hai încoace să facem copie pașaportului, hai să completez formularul ăsta pentru tine, hai să una-alta. Da’ eu, obosit, transpirat, cu zeama a zece mii de muște îmbibată în costumul moto… eu suflet curat. Zic că așa e omu’ amabil.

Bun, face toate lucrurile astea, plătesc 250 de lire și cică să îi dau numărul meu de Turcia, că rezultatele vin în câteva ore, să mă anunțe pe telefon. Păi n-am, că nu mi-am luat. Mail? Că din ăla am. Nu, nu mail. E bun și numărul de România dacă am Whatsapp. Din nou, eu suflet curat.

N-apuc să plec la hotel că primesc o poză cu… mine. Făcută din spital, eu lângă motocicletă. Cică “nice engine”. Ok…

Plec la hotel și începe telefonul iar. Că pe unde te duci în Georgia? Că e frumos, că nanana ninini. Că mai durează o oră până vine rezultatul, dar el așteaptă chiar dacă i s-a incheiat tura. Ok… Apoi, bam, un selfie. Cică “I wait”. Zic merci, că omu’ mă ajută, dar deja e clar. Vine testul, e negativ, mă duc la spital să îl ridic. Pe drum, planul. Dacă are ștouri din astea mexicane cu mine, pumn la bărbie direct. Ajung acolo, intru, omu’ nostru super serios și profi. Îmi dă foile, mă salută, la revedere.

Bun, am scăpat. Plec de la spital, ajung iar la hotel la net, mesaj. Că cică dacă mai stau în Trabzon și n-am ce face să îi zic, că e singur în oraș, că știe locuri mișto prin centru.

BLOCAJ!

Gata cu testu’, mâine întru în Georgia și trag la Batumi unde sper să nu fie picior de bărbat, să fie 200 de miliarde de femei, rusoaice dacă e posibil, să îmi clătesc creierul. Cică să îi zic dacă n-am ce face diseară, incredibil.