Cred că nu m-am exprimat bine aseară, căci altfel nu îmi explic și vocile care au avut o poziție complet diferită de a mea. Vorbind despre calificarea României U21 la Euro 2021, am subliniat faptul că bucuria noastră ar trebui să fie rezervată și ”la obiect”. Dacă se poate spune așa. Nu am spus că nu trebuie să ne bucurăm, că nu e mare lucru, că a fost ușor sau că nu contează absolut deloc.
Am spus doar că e esențial să ne dăm seama ce înseamnă lucrul ăsta. Și să nu privim totul ca pe o victorie colosală, ca pe un semn că avem un fotbal de top. E un pas important, dar ideea ar fi ca fotbaliștii de la U21 să confirme și la seniori, adică la nivelul pe care îl urmărește toată lumea. Nu?
Nu pot înțelege de ce nu a existat până acum un articol de presă în care să se facă o analiză a ceea ce înseamnă U21 la nivel european. Și care e procentul de vârfuri U21 din fiecare țară care joacă la naționalele U21. Ochiometric, ca un nea Caisă, aș spune că vârfurile U21 din țările care contează în fotbal joacă cu succes la naționalele mari, nu la U21.
Un comentariu de la textul de aseară:
