M-a avertizat cineva că pe măsură ce urc în țările Baltice interacțiunea umană se va reduce. Că așa-s ei, politicoși, dar numai cu stricul necesar. Așa că iată-mă într-un orășel dintr-o rezervație naturală, la 8 dimineață, singur în camera unde se ia micul dejun, într-o liniște de peșteră, nevorbind cu doamna gazdă care a pregătit lucruri și care stă acum, în capătul celălalt al încăperii, și bea o cafea uitându-se în gol. Mă simt la fel de confortabil precum mă simțeam acum câțiva ani când, internat fiind după o operație, eram vizitat zilnic de 15-20 de studenți la medicină cărora medicul-boss le arăta operația mea din zona… inghinală să zicem. Stăteam întins în pat, dezbrăcat, și 10 inși se uitau la operația mea.
Așa și aici. Mi-e și jenă să mănânc la ce liniște e. Mai scârțâi cu furculița-n farfurie, mai plescăi, mai râgâi, ți se mai întoarce mâncarea. Îngrozitor! E motivul pentru care mănânc fix 2 roșii cherry, o felie transparentă de cașcaval și 2 feliuțe de castravete. Atât. Îmi iau cafeaua și ies la motocicletă, măcar pe aia s-o beau relaxat. Afară-i frig, sunt vreo 14 grade, și arată de parcă urmează să plouă. N-am chef să mă prindă udul pe undeva, pe pământ, așa că azi rămânem pe asfalt. Îmi duc bagajele la motocicletă, dar trebuie să rezolv două lucruri. Spălatul ei, că nu suntem în Siberia sau în Mongolia să umblăm boschetari, iar după baia de nămol de ieri e nevoie de o reîmprospătare. Plus benzină, căci din Belarus n-am mai băgat și e nevoie.
Cu spălatul e ușor. Merg pe străduțele din orașul pustiu și dau de cea mai hi-tech spălătorie automată. Self service, de fapt. Elegant, cu cadrul, iei ”impulsuri” în multiplu de 0.50 euro și speli. Am băgat, românește, 3.5 euro și l-am spălat pe Sancho de l-am albit, spălam 3 motociclete de banii ăștia. Urmează benzina, lucrul de care mi-e frică. E scumpă rău și eu tocmai vin din Ucraina și din Belarus. Trag la una, 1.28 euro pe litru. Adică 6.05 lei pe litru în Letonia, că înțeleg că sus, în Estonia, e și mai scumpă. Fac plinul… oarecum. Din cauza faptului că benzinăria e un pic în pantă nu am o poziție ok și nu reușeșc să umplu rezervorul complet. Așa că plec de acolo cu, să zicem, 90% plin.
Drumul e spre vest, spre coastă oarecum, până la ”principala” care duce spre Estonia. Ajung la țărmul mării rapid, drumul e bunicel și e pustiu, și dau de mare frumusețe de plajă la Golful Riga. Păcat că e frig, sunt vreo 17 grade, dar plaja e absolut fabuloasă. La o distanță destul de mare de orice așezare importantă, locul ăsta e lat și lung și are un nisip incredibil de fin. Înțeleg totuși că locul e plin în weekend, când e vremea mai ok, și că plaja asta mișto nu e doar aici, se întinde pe zeci de kilometri de coastă până sus, în Estonia.
Drumul e drept, nu e neapărat antrenant, dar mă salvează faptul că e de o calitate incredibilă, aproape că nu scot zgomot cauciucurile, și că lumea merge legal. Nene, dar legal-legal, exagerat de legal. Limita e 90 și ei merg 90 chiar și în mijlocul nimăniuiului, pe linii drepte încadrate de copaci pe care vizibilitatea e excelentă și pe care, evident, nu e niciun radar, niciun echipaj de poliție, nimic. Merg și eu, jumătate de frica legii și jumătate de frica prețului benzinei până când mai descopăr o frică. În față două TIR-uri (o să vorbim și despre problema asta) care merg de parcă sunt lipite. TIR-uri cu numere de Polonia, deci zambieni de-ai noștri. Merg 90, cam așa. Linie dreaptă, linie întreruptă, se poate depăși. Cum de pe sens invers mai vin niște mașini, trebuie să îi dau tare. Nicio problemă. Trec din Road în Dynamic, bag mâna-n ea și îi dau blană. Și brusc mi se înmoaie picioarele. O căprioară, una mare, voinică, vine în alergare din pădure, de pe stânga pe dreapta, deci întâi pe banda mea. Eu abia trecusem de primul TIR, trebuia să trec și de al doilea, că n-aveam unde să mă bag. TIR-iștii nu dau niciun semn că frânează, probabil că e mai înțelept așa, doar că eu dacă iau o căprioară în plin s-ar putea să nu mai știe IML-ul care-s eu și care-i Bambi când ne mătură de pe șosea. Bafta mea a fost că animalul, deștept, și-a dat seama că dacă va continua alergarea intră la roțile cuiva și a pus o frână power rău de tot, cu toate cele patru copite, a făcut stânga-mprejur și s-a dus în pădure. Horror, mai ales că ăia de pe contrasens și-au dat seama că e belită și au oprit, pe avarii, așteptând să se întâmple ceva. Ori să o ia Scania pe Bambi la roată, ori să mă fac eu una cu Bambi.
Și ziceam că revin la TIR-uri. Propun dosar penal, amendă penală, expulzare și bătaie cu crosa de golf pentru toți TIR-iștii din lumea asta care, mergând în brigadă, stau lipiți. Îi știți, de obicei sunt de la aceeași firmă, iar cel din spate merge la 2 metri de ăla din față. Nu mă interesează motivele pentru care fac asta, nu mă interesează dacă îi ajută sau nu, dacă se trag ca la ciclism, dacă merg la aspirație ca la Formula 1, e un pericol uriaș pentru trafic. Pentru că nu poți depăși în siguranță, nu ai cum să te bagi între ei, trebuie să îi depășești pe amândoi. Cu motocicleta e ok, cu orice motocicletă, dar cu mașina e dificil și, repet, periculos. Deci amendă, dosar penal și bătaie, omor calificat pentru nesimțiții ăștia.
Ajung și-n Tallin. Intrare printre blocuri ca la noi, că și pe ei i-a avut Rusia în buzunar, dar totul se transformă în centru. Case, clădiri mișto de tot, și o cetate care arată într-un mare fel. Mă cazez într-un cartier de hipsteri, după cum aveam să aflu, lucru care se traduce prin faptul că erau case vechi și acum sunt tot case vechi, doar că mobilate colorat și vândute în regim hotelier la mega-prețuri. Mkay. Cazez, cobor în centrul ăla vechi care e frumos, nu zic nu, doar că nu e ceva complet nou, seamănă cu Sibiul, cu Sighișoara. Iau și o cafea bună, că duc dorul, prilej cu care cunosc o estonă (estoniană, estoniancă?) cu nume rusesc, Karina, care îmi și face un tur de cetate de vreo 4 ore. Adică îmi explică cum e cu celulele KGB-ului, cum e cu prima farmacie din lume care e încă funcțională, cum e cu asuprirea lor de-a lungul istoriei ba de Scandinavi, ba de nemți, ba de ruși, lucru care i-a traumatizat iremediabil și i-a transformat într-un popor deloc prietenos cu turiștii. Mai aflu că într-o piață, acolo, a fost făcut primul brad de Crăciun. Brad de Crăciun, adică brad împodobit. Aflu și de ce aproape toți locuitorii Estoniei vorbesc engleză de parcă au copilărit în New York, aflu că pentru 300 de europeni lunar stai cu chirie relativ binișor și mai aflu că deși au o groază de biserici, ei sunt atei. Majoritatea. Mai aflu că am nimerit în mijlocul unui val de căldură… Adică sunt vreo 21 de grade, eu am tras deja hanoracul pe mine și ea, precum și toți ceilalți localnici, o ard în tricou și bulanele descoperite. Bun val de căldură, mă întreb cum e când nu e valul ăsta de căldură, când e o vară normală. Și legat de bulane descoperite, știați ca Estonia e țara cu cel mai mare număr de supermodele pe… cap de locuitor? #tietatanelsonbandiiiit
O să stau două nopți aici, la hipsteri, apoi pornesc spre est, spre St. Petersburg. Până acum îmi place Tallinn, e de stat.
Partenerii ”Nord, spre frig” sunt BMW Motorrad Romania și Moto Hub Romania
și de ce aproape toți locuitorii Estoniei vorbesc engleză de parcă au copilărit în New York?
Se invata in scoli, dar intensiv. Adica nu ca la noi. E materie importanta, se dau examene, e musai sa o stapanesti excelent. Cel putin asa mi-a fost transmis.
Salut, ma bucur ca ai prilejul sa vizitezi tarile baltice.Sunt si pe lista mea.Sa inteleg ca in medie o zi -doua ajung pt fiecare capitala?
O zi plina, da. Vara, daca esti activ, rezolvi cu o zi plina fiecare capitala.
Te-ai revansat fata de Karina?
Nice trip,Australia pe viitor? stiu ca e de boieri
Neahh
Super, la ei scrie pe toata masina “Bolt”, la noi stau soferii cu o carpa pregatita sa o traga peste telefon ca sa nu-i vada taximetristii ca sunt “ilegali”…
E de la ei Boltul, e companie din Estonia am inteles
Ma bucur sa citesc articol despre Tallin in conditiile in care sunt aici de 3 zile si mai stau vreo 2. Iti recomand sa vizitezi inchisoarea Patarei. E pe malul mării.
Am fost:)