Când ești parte a unui sistem defect și principala ta preocupare e să demontezi tot ce vezi bun la alții, abia atunci e semnul clar că nici Sf. Apostol Brembo nu te mai salvează de râpa spre care te duci în viteză. Discursul meu despre Minsk n-a fost întru sublinierea avantajelor regimului de aici. Nici gând, e cât se poate de evident că în 2019 nu mai putem discuta în termeni de palme împreunate rapid și repetat despre așa ceva. Ba chiar aș fi între primii care ar condamna ideea că cineva, indiferent de cât de bun ar putea să fie, poate să conducă pe viață. E imposibil, nu poți da randament epocă după epocă, nu te poți adapta pe măsură ce trece timpul. Și tot așa.
Însă nu pot să nu observ, complet fără legătură cu partea menționată mai sus, lucrurile complet tâmpite pe care le credem despre zona asta. Și nu noi, românii. Noi, ăștia, pielea Paulei care ne-am unit sub un cerc din steluțe și care, pentru că nu mai dăm pașaportul la vamă, credem că deținem cheia fericirii. Trebuie să aflăm că nu e doar asta cheia fericirii și că, am constatat în ultimii ani, instrumentul ăsta e și la îndemâna celor care n-au poziții strategice pe la Marea Neagră ca să fie luați în gașca celor mari.
Revenind la oile noastre. Ziua e doar pentru plimbare. Și nu vreau să scriu multe, vreau să las câteva poze făcute cu talentul meu care încă dă de mâncare fotografilor profesioniști. Nu îmi ies pozele nici dacă îmi dai cameră S.F., Tesla camerelor foto să o am și reușesc să le greșesc. M-am plimbat, potrivit telefonului, 19.92 kilometri, distanță pe care am văzut doar o mică parte din oraș. Centrul și ce e pe lângă centru.
Și ca să reiau ce am început ieri, mi se pare absolut miraculos felul în care e păstrată curățenia. Spunea cineva că da, că așa e, că îi bagă dictatorul la pușcărie dacă aruncă gunoaie pe străzi. Nu zic că nu e așa (evident că nu e așa!) nu sunt specialist în dictatori. Dar mă îndoiesc că putem arunca cu scuza asta, așa, când de fapt poate avem de-a face cu oameni civilizați care înțeleg că și ăsta e un factor important în starea de bine pe care o oferă orașul Minsk. Oraș care, le spuneam azi unor prieteni, este pentru mine cea mai mare surpriză de când mă plimb prin lumea asta. Mă refer la raportul așteptări/constatare.
Și nu e despre faptul că aveam așteptări mici, ci despre faptul c-am constatat că e unul dintre cele mai mișto locuri urbane vizitate (sumar, ok) în viața mea. Bine, nu se apropie de New York sau Moscova, firește, însă Minsk nu e deloc cum îmi imaginam. Cum poate mulți își imaginează. Arhitectura, în partea centrală, e o combinație care duce mai repede spre țările Baltice decât spre Rusia. Dar e combinație. Ca orice capitală, e plină de turiști și am constat uimit că cei mai mulți sunt americani și chinezi. Și când zic mulți, apăi mulți, tată! E plin, peste tot. Și e plin în ciuda faptului că Minskul nu e ieftin. Adică eu m-am descurcat mai bine în Moscova sau Kiev, dacă vorbim de zona asta, decât aici. Altfel, autobuze electrice pe străzi, unele care sunt încărcate rapid la fiecare capăt de linie. Spații verzi o groază, metrou suficient de extins, o grămadă de tineri care bântuie pe la centrele universitare, or fi admiteri? Și tot așa.
Las pozele astea slabe la încărcat cât timp mă duc să ung lanțul lui Sancho. Mâine ne luăm catrafusele și mergem spre Lituania. Am schimbat planul, nu mai merg într-un Vilnius în care am mai fost acum câțiva ani și care nu m-a impresionat. O să merg pe drumuri secundare și mă opresc undeva unde văd frumos, nu în oraș sper.
Apropo. La Minsk mă întorc. În curând sper și cu avionul, căci dacă aterizezi nu ai nevoie de viză. Și nu uitați, nu există rețetă general valabilă pentru toți în materie de frumos. E deja clișeu grețos, îl au toate ruptele la status pe Insta, dar frumusețea chiar stă în ochii privitorului.
Ucraina, vești bune! Rămâi locul 1 la blonde, însă de acum e egalitate cu Belarus.
Partenerii ”Nord, spre frig” sunt BMW Motorrad Romania și Moto Hub Romania
Am bagat blogu in bookmarks doar pt Tripu asta…worth it
@Bogdan T. Tu ai fost în NY sau vb de la tastura și pretinzi ca le știi pe toate? Nu cred c ai fost.. Io le am vazut pe amândouă și cred ca ești într o mare eroare.. Cred ca ești puțin dus cu pluta…
Îți dai seama că tot ce am scris acolo a fost din tastatura. Nu e ca și cum am fost efectiv acolo și am văzut jegul de pe străzi, blocajul din trafic de la ora 18:00 duminică și pub-urile din care nu puteai ieși sub 50 de dolari gaură. Eu nu am văzut Minsk-ul dar, dacă e așa cum povestește Scutariu, atunci mi se pare mai ok. Repet, nu dpdv arhitectural, că-n Minsk nu vei găsi Rockefeller Tower sau Empire State Building ori Brooklyn Bridge. Dar dacă ar fi după mine, as alege întotdeauna un oraș mai mic și mai cochet în dauna unei metropole aglomerate până la refuz, poluată mai ceva decât Cernobîl, plină de toate subspeciile umane și de gunoaie peste tot, in toate colțurile (mai puțin Manhattan).
Ai și tu dreptate… N-ar trebui să-ți scriu aici despre supărările din fotbal pe care le am… Aici este despre călătorii. Voi reveni cu subiecte despre fotbal când vei scrie articole din fotbal. Cât despre călătorii, nu știu de ce ai spus că Minsk nu se apropie de New York. Din ce văd eu in poze și din ce zici tu pe-acolo, pare foarte cochet Minskul. New York-ul, pe de altă parte, e o adunătură de nații, plin de jeg și aurolaci cu cutii de carton in cap și aglomerat (blocat) in orice oră din zi și din noapte. Este un oraș în care nu poți trăi foarte bine cu 6.000$/lună, ci decent. Într-adevăr, dpdv arhitectural este peste orice oraș din Europa, dar are mult prea multe defecte. Chiar dacă stau in Berceni și pare ciudat, nu aș da Bucureștiul pe New York.