Nord, spre frig #1 – Scrie și pe site-ul MAE, deh!

Înainte să plec din București m-a pus păcatul să deschid subiectul permis de conducere cu omul de la vize Belarus. ”Aaa, păi în Belarus sunt stricți tare, trebuie să ai permisul tradus în rusă și legalizat. Scrie și pe site-ul MAE”. Tradus și legalizat, veste primită în seara care a precedat plecarea. Putea la fel de bine să îmi zică să îl traduc în limba orcilor din Mordor și să-l legalizez acasă la Harvey din Suits, era la fel de posibil.

Așa că…

La 6 dimineața, ca orice gospodar, sunt pe cai. Mă rog, pe unul singur, Sancho, că tot se potrivește. Bine, 6 dimineața înseamnă de fapt 7, doar că la 7 îmi dau seama că am uitat să las mașina acasă la ai mei. Așa că, îmbrăcat în costum moto și cu casca pe cap, trag o tură până în Berceni, mă întorc cu un taxi al cărui șofer se fâstâcește 10 minute până să mă întrebe de ce umblu așa pe stradă, și ies din București pe la 8. Sancho e și el bine, însă senzația e ciudată. Acum nu știu dacă m-am obișnuit eu cu confortul pe care mi l-a oferit în primii 4000 de kilometri de ture mici fără bagaje, dar acum e altceva. Altă motocicletă. Am trei cutii metalice pentru bagaje, toate pline, și toate reperele sunt degeaba. Frânează altfel, accelerează altfel, roata față e ușoară și, pentru cei care merg pe motocicletă, asta nu e tocmai confortabil. El merge, n-are treabă, dar daca nu las greutatea pe față, greutatea corpului, ghidonul se… ușurează? pentru că, doooh, motocicleta se lasă pe spate ușor. Explicație de inginer!

Am ales ruta prin centrul țării. Weekendul trecut am dat o tură cu prilejul unei nunți până în Maramureș, la Săpânța, și am fost cu mașina. Dusul pe Valea Oltului, Cluj și am făcut 11 ore și ceva. Întorsul prin centrul țării, Târgu Mureș, Brașov, și am făcut tot cam așa. Doar că mi-a plăcut mai mult întorsul și, dacă tot plănuiesc să dorm în Baia Mare, o apuc cu Sancho pe Valea Prahovei în sus. Merge bine, se poate depăși muuuult mai ușor decât pe ruta cealaltă, asfaltul e incomparabil mai bun, radare nema. Și oricum, dacă mă prinde vreunul, nu opresc. Glumesc, opresc de fiecare dată! Copii, să nu faceți așa, eu glumeam, da?

Pe cât de bine ar trebui să mă simt cu motocicleta asta la drum lung, pe atât de mult mă îngrijorez. Treaba asta cu confortul e cu dus și întors. Dacă eram cu Gotze spre exemplu, motocicletă excelentă, dar incomparabil mai rudimentară decât Sancho, eram mult mai concentrat la drum. Trebuia să îmi caut cu atenție perioadele de depășire, nu puteam forța în cazuri de urgență, nu aveam pilot automat. Acum, când totul e impecabil și depășesc (legal!) cu lejeritatea unui MiG 21, am timp pentru gânduri. Și gândurile sunt doar la discuția cu nenea pomenit mai sus, cel care mi-a stricat fengșuiu’ cu permisul lui tradus.

Dacă, bat în lemn, n-aș intra în Belarus pierderile ar fi următoarele. Prima, evident, șansa de a vedea o țară față de care am curiozități. Mai ales pentru că am plănuit o zi plină în Minsk, cel mai curat oraș din lume. A doua, deloc de neglijat, ține de faptul că am cheltuit o grămadă de bani pentru viză. Dincolo de taxa de viză, de taxa de procesare, de banii dați pe alte documente, a fost nevoie să îmi și plătesc hotelul. Iar hotelurile din Minsk sunt oricum, numai ieftine nu. Mereu uit, însă când sunt plecat și mai văd orașe scumpe la cazare îmi tot zic să verific într-o zi cum e Bucureștiul la capitolul ăsta. Că turist în București n-am fost ca să văd cum stă treaba. Revenind, aș pierde niște bani mulți, vreo 1500 de lei. Și nu prea vreau să se întâmple lucrul ăsta.

Varianta de avarie, în cazul în care sunt întors de la vama Ucraina-Belarus, e Polonia. Adică un detour considerabil, intru spre Lublin și urc până în Lituania. Sper să nu fie cazul, poate driblez treaba cu permisul. Și da, am verificat, scrie și pe site-ul MAE că trebuie tradus și legalizat, kilu’ meu. Însăăăăăăăăăăăăăăăăă… Același lucru scrie și la condiții de călătorie în Rusia, iar eu în Rusia am fost cu motocicleta de 12.000 de ori până acum, m-a oprit și poliția, m-au controlat și vameșii, și unu’ n-a zis o vorbă de dojană.

Altfel, Baia Mare e mișto rău de tot. Am fost plimbat prin mai multe locuri, aveam curaj să pun pariu că e un oraș șters, însă e departe rău de așa ceva. Am terminat ziua, rupt, cu o masă la care au cântat niște neni muzică tradițională și… gata. Mâine intru în Ucraina și n-am mari emoții. Am intrat în Ucraina de atât de multe ori, am atâtea vize pe pașaport încât pot fi bănuit ușor de trafic de țigări. De mâine începe treaba!

Partenerii ”Nord, spre frig” sunt BMW Motorrad Romania și Moto Hub Romania