Nicușoare, Luciane, Alexe și Bogdane, vă rog și eu ceva!

Vreau să îl văd pe Săpunaru că mușcă din ei, că îi scoate din cadru pe albanezi cu dueluri corp la corp așa cum a făcut mereu de i-a făcut pe rapidiști să își facă bannere cu chipul lui.

Vreau să îl văd pe Chiricheș ăla de la Steaua. Ăla care dădea pase de 40 de metri în adâncime, ăla care făcea alunecări la milimetru și ăla care apărea la finalizare cu execuții precum Ibrahimovici.

Sânmărtene, dacă vei juca, fă încă 90 de minute de magie. Nici nu-mi pasă de optimi, jur, vreau doar să îi umilești pe albanezi, să îl faci să plângă pe Lila, să îl faci de râs pe Mavraj. Să se mire jurnaliștii străini care credeau că fotbalul pe care îl știi tu s-a terminat după Ronaldinho.

Chipciule, praf te-am făcut când toți te lăudau nejustificat. Și am avut dreptate, așa cum am dreptate când spun că ți-ai revenit și că ești indispensabil naționalei. Ia-i pe piept ca pe vremuri, urcă în careu cu câte doi sfrijiți din ăia în spate!

Alibec, Andone, oricare vei juca. Vedeți că eu am crescut cu Răducioiu și cu Adrian Ilie la turneele finale, am pretenții. Dați zeci de goluri pe sezon, hai să îi faceți pe ăștia să-i retragă cetățenia lui Berisha.

Nicușoare, te-am lăsat ultimul pentru că ești al dracu de special acum. Așa alintat, mofturos, prețios cum ai fost în ultimii ani la Steaua. Te laudă toți și pe bună dreptate, în piciorul ăla al tău stau speranțele. Ia-i la mână, mai dă niște pase din alea speciale, joacă-te un pic cu ei, doar ești copil! Nu-ți imaginezi câte speranțe-s în tine!