Da, da! Asta vreau! Pasă cu călcâiul, centrare și gol al celui care a dat pasa. Evident, Neymar junior, cel care îmi devine mai puțin antipatic pe zi ce vreme. Asta dincolo de restul floricelelor pe care reușesc să le apreciez chiar și în clipele, dese, în care sunt inutile. Dar aici nu trebuie să ne enervăm, să ne insultăm. Eu mă uit la Brazilia, cât va rezista, voi vă puteți uita la Belgia. Eu nu mă supăr dacă Brazilia iese în sferturi în condițiile în care își păstrează doza asta de show.
Și așa cum îl apreciez pentru că e fotbalist, așa îl disprețuiesc pentru că face teatru. L-a călcat ăla pe gleznă, e adevărat, dar călcătura aia n-a avut nicio intensitate, iar Neymar s-a tăvălit pe jos de parcă a lovit ușa de la baie noaptea, cu degetul mic în timp ce călca și pe o piesă de lego. Acum, pot să îl înțeleg și pe el că e lovit de adversari mai mult decât orice alt jucător. Pentru că așa e când ești bun, când îți ridiculizezi adversarii.
Hai să facem un pact. Nu ne înjurăm, nu ne batem. Unii dintre voi se uită la Mourinho și la Simeone, vă prefaceți cunoscători și vă dați cu părerea despre sisteme și zone de acțiune. Eu și cu alții ne uităm la Brazilia și ne bucurăm ca ăia mici la pase cu călcâiul, braziliene, biciclete ratate și craci dați de 5 ori pe meci. OK? Pace!
Mexicul a fost admirabil, na. Dar n-au cu ce, blondul lor nu e fotbalist de clasă, Vela joacă la Los Angeles, pana mea. Lui Herrera, sărmanul, i-a scos Willian splina prin repriza a doua, l-a demantelat. Spre deosebire de Rusia, ei au jucat apărare-contraatac. Însă ce contraatac, când tu vrei să te remarci individual precum Lozano în minutul 60, atunci când a tras în blocaj în loc să paseze pe culoar lui Vela, pare-mi-se.
Am văzut cum mexicanii au încercat, în special în a doua repriză după gol, să desfacă pe benzi. Culmea, deși asta poate să fie o variantă, mi s-a părut ridicolă abordarea. Pentru că degeaba îi lărgești tu pe brazilienii din zona centrală a defensivei dacă în careu nu e nimeni. Prezență ofensivă zero chiar și când nu mai aveau nimic de pierdut.
În continuare, tare îmi e că Brazilia va suferi crunt atunci când va da de o echipă foarte potentă ofensiv, așa cum se arată Belgia pentru sferturile de finală. Însă pe de altă parte, sunt curios cum se vor desfășura Neymar și Willian, poate și Gabriel Jesus atunci când nu vor mai avea în față 10 jucători, ca până acum, ci doar o apărare simplă, cu Alderweireld, Boyata și Vertonghen. Vom vedea.
Iti dai seama ca fix tie iti va da semn Scutariu cand il voi contrazice eu :))) Ce vrei prietene, asa suntem noi fanii Stelei, fini cunoscatori ai fenomenului si iubitori de fotbal spectaculos. PS Vezi ca la VAR nu prea sunt de acord cu Scutariu: el zice ca nu e mare lucru, eu zic ca e bun.
Nu, nu. Eu zic ca e o mizerie.
Atunci vreau și eu un semn când userul Bogdan T va avea o părere măcar o idee diferită, sau va intra măcar in vreo lejera contradicție cu cea mai neînsemnată idee expusă de autorul blogului.
domnule Scutariu…sincer acuma…Bogdan T sunteți tot dumneavoastră, nu-i așa?
Nu
mai puțin antipatic pe zi ce trece*
Azi am privit pe FB un filmulet cu Romaldo “Dintosul”. Bineinteles ca era o selectie de driblinguri reusite, numai caimac… ca imi aduc aminte ca erau si meciuri in care ma plictiseam cu el in teren, nu-i prea iesea treaba. Dar ce a avut el sau Pele, frate, au avut fizic, picioare puternice…sau/si vana, tata. Si Hagi avea vana; uneori in dribling proteja balonul cu riscul unei lovituri dureroase… Ca in box, au fost niste incasatori foarte buni. Cred ca e o calitate mare la star-uri. Uite si Maradona, la fel, ii rupeau gambele si tibiile si el tot inainta. Neymar e mingicar, ne place ca e marfa rara in epoca fotbalului pragmatic, dar e firav… iar teatrul pe care il afiseaza imi da de gandit… imi pare ca e usor prostanac. Rasfatat e sigur. Si un pic “gogalar” iar asta ii va influienta cariera.
Si eu sunt fanu’ fotbalului frumos, cu floricele si stelute, dar lumea se indeparteaza din ce in ce mai mult de spectacol si se apropie amenintator de cifre, de contabilitate… Si aici ma refer atat la cei profesionisti (antrenori, fotbalisti, etc), cat si la cei amatori (ziaristi, fani, etc). Motivul nu poate fi decat unul singur: banii. Iar cauza pentru care banii sunt mai importanti decat fotbalul, culmea in cadrul fenomenului fotbal, este aparitia cancerului tuturor sporturilor: casele de pariuri.