Motivele pentru care The Last of Us 2 e detestat

Contrar tuturor recomandărilor primite de la voi m-am apucat de partea a doua a jocului The Last of Us. Prima parte a fost, incontestabil cred, unul dintre cele mai mișto jocuri ever. A avut o poveste extraordinară, o grafică de excepție și review-uri excelente. Partea a doua, adică The Last of US 2, a fost unul dintre cele mai promovate jocuri din istorie. A fost pentru prima dată când am văzut reclame plătite de PlayStation în care se anunța apariția jocului și, mai apoi, posibilitatea de a-l comanda.

Doar că de îndată ce a fost livrat au apărut și recenziile nasoale. N-am vrut să le citesc pentru a evita spoilerele, dar unde a fost pe bază de rating sau de notă am văzut că… că nu e bine. Și, sincer să fiu, entuziasmul mi-a scăzut rapid. Doar că știu pe cineva care l-a jucat și care a insistat să o fac și eu. Mi-a adus totul la botul calului, așa că m-am apucat.

Ei bine…

Pe scurt, ca să nu citiți mai departe dacă nu vă interesează detaliile, jocul a fost excepțional. Nu sunt mare jucător, dar ăsta a fost de departe cel mai tare joc pe care l-am jucat în viața mea. Din toate punctele de vedere.

Povestea, deși începe cam greu, mi s-a părut de excepție. Faptul că poți controla destinele separate a două personaje, fără ca povestea să devină de nedeslușit, mi s-a părut foarte tare. Tot foarte tare mi s-a părut felul în care oamenii au făcut din jocul ăsta ceva cu scenariu de film, cu povești care s-au împletit, cu destine separat afectate de niște acțiuni care au avut startul în scenele de final ale primului joc.

Am încercat să identific motivele pentru care n-a fost un joc atât de apreciat. Și, din ce am tot citit, ar fi cam două. În mare:

1. Faptul că Naughty Dog a simțit nevoia să introducă două detalii importante cu care lumea nu e de acord. Primul, faptul că Ellie, eroina, e lesbiană. Au fost introduse scene de tandrețe și chiar de sex. Totuși, cu măsură. Cea mai explicită scenă de sex din joc e totuși cea în care apare Abby. Al doilea detaliu care a deranjat e prezența personajului Lev. Asta pentru că Lev e transsexual. Putea Naughty Dog să ducă povestea în aceleași coordonate și fără detaliile astea? Putea! Dar care e problema, până la urmă? Că pe mine nu m-a deranjat, ci doar surprins, faza cu Ellie. Iar Lev, atât cât apare, e simpatic, i-au fost atribuite replici amuzante. În fine, fiecare cu fixurile lui, nu judec.
2. Faptul că Joel nu mai e acest erou de necontestat, așa cum a părut să fie construit în primul joc. Asta cred că e o treabă pe care Game of Thrones a dus-o la rang de artă, prima dată când publicul larg a fost expus la așa ceva. Adică la uciderea personajelor principale de care publicul se atașează sub o formă sau alta. Nervii devin mari, așa e, în clipa în care Joel e ucis și nu îți poți explica motivele pentru care e ucis. Însă mi se pare că și aici a fost restabilit un echilibru. Dacă la început o detești pe Abby, pe măsură ce jocul își mută povestea în curtea ei începi să nu mai vezi drept absurdă exterminarea lui Joel în acel mod barbar.

Acum despre joc, despre gameplay. Mi-a plăcut foarte tare că s-a mai redus din volumul de lupte în întuneric cu nenorocirile alea de infectați. La primul The Last of Us începusem să nu mai joc decât dacă era lumină afară, căci dacă jucam seara, singur în casă, cu lumina stinsă simțeam cum îmi scade speranța de viață la fiecare apariție din întuneric a unui bubos. În partea a doua au rămas câteva întâlniri nasoale, dar cele mai multe scene de luptă sunt împotriva oamenilor, deci e mai ușor de suportat fără să țin pastilele de nitroglicerină lângă mine. Chiar și așa, îmi venea să arunc PlayStation-ul prin televizor la porțiunea în care Abby intră la nivelurile inferioare ale fostului spital pentru a căuta scule medicale pentru sora lui Lev, acolo unde apare mizeria aia de bubos pe care o ucizi foarte, foarte greu. A fost și nivelul pe care l-am trecut cel mai greu, probabil nu mi-am gestionat bine resursele și am fost nevoit să alerg pe acolo, prin întuneric, încercând să evit atacurile și să trag, câte un pic, în bubos până l-am mațochit definitiv.

Poate că au fost un pic cam lungi unele scene de context, alea în care nu faci nimic, ci doar privești. Adică eu am crezut că finalul jocului e la faza în care Abby nu le omoară pe Ellie și pe gagica ei. Apoi am crezut că finalul e la casa aia unde se stabiliseră Ellie și gagica ei, împreună cu kinderul. Și tot așa.

La fel, n-am jucat pe nivel de boss, am jucat pe unul dintre cele mai ușoare, însă mi-ar fi plăcut să am mai multe posibilități de a aduna chestii cu care să îmi îmbunătățesc armele.

În orice caz, am jucat, l-am terminat și mi-a părut bine că am făcut asta. The Last of Us 2 e cel mai fain joc pe care l-am jucat în viața mea și îl recomand cu tărie, în special dacă nu conduceți după.