Am așteptat să treacă alegerea președintelui FRF, n-am scris mare lucru înainte, n-am zis că unul are mai multe șanse decât celălalt. Am așteptat să treacă și zic acum de ce nu mi-a păsat absolut deloc. Evident, e o părere cât se poate de subiectivă. Dar:
indiferent de numele noului președinte, fotbalul românesc va rămâne tot în paragină acolo unde contează cel mai mult, adică la copii și juniori. Nimănui nu îi pasă de sectorul ăsta, de aia suntem rahatul Europei în materie de fotbal.
realitatea din teren, aia pe care o experimentez eu când călătoresc cu campania Ajută-i să crească!, va rămâne la fel de tristă. Nimănui nu îi pasă de tinerii fotbaliști, de condițiile în care joacă fotbal, de condițiile de antrenament.
sistemul din ultimii patru ani s-a remarcat, la acest nivel, prin susținerea pentru numărul tot mai mare de cluburi private de fotbal. Cluburi care, în cea mai mare parte, nu fac nimic de calitate. Doar încasează bani de la părinți.
țara s-a umplut de terenuri sintetice. Inclusiv FRF a ajutat la treaba asta, din păcate. Nu mai pupă iarbă ăștia mici, își distrug oasele și articulațiile de la 7 ani pe sintetice de doi lei, apoi trec brusc, în zona finalizării junioratului, la terenuri de iarbă pe care nu știu să joace.
săracii oameni de prin țară au votat pentru că Burleanu le-a mai aruncat câte un set de 5 mingi, câte un pachet de jaloane. Asta față de Mircea Sandu, cel care nu le dădea nimic. Sigur, ce le dă Burleanu e un rahat, e bătaie de joc, dar le dă ceva.
ambii candidați sunt înconjurați de oameni de calitate inferioară. Burleanu îl are pe interlopul ăla wannabe, lucrător în vulcanizările din Buzău pe nume Bodescu. Lupescu e asociat fără șansă de salvare cu nume insalubre din fosta conducere FRF
singura parte bună pentru mine, profesional vorbind, e aia că relația cu echipa națională în mandatul lui Burleanu e excelentă. Adică departamentul de relații cu presa funcționează cum trebuie, accesul e excelent, lucrurile merg tot mai bine.
