A murit Ilie Balaci. Neașteptat, nu era bătrân. O tragedie pentru Oltenia, regiune care își pierde cel mai mare fotbalist pe care l-a avut vreodată. O tragedie pentru toată România, a murit unul dintre cei mai mari pe care i-a dat fotbalul nostru.
Și dincolo de evidenta tragedie pentru familie, pentru prieteni și pentru apropiați, moartea lui Ilie Balaci mai produce sentimente groaznice. Ne îndepărtează și mai tare de momentele în care eram excepționali în fotbal. Am fost, de-a lungul istoriei noastre în acest sport, între primii din lume. Nu după clasamente clasice, alea care adună puncte sau goluri, ci după părerea generală a microbiștilor. Am fost cu Dobrin, am fost cu Balaci, ambii s-au dus. Iar lipsa lor fizică ne face tot mai greu accesibilă rememorarea – uneori cu rol motivațional uriaș – momentelor uriașe pe care le-am avut în fotbal.
Gică Hagi e ultimul astfel de reper al României și, fără să mă hazardez, ultimul pe care nația asta o să îl aibă vreodată în fotbal. E singura noastră legătură cu măreția, cu recunoașterea mondială, cu momentele de bucurie adevărată.
Cine nu a văzut vreodată imagini cu Balaci jucând – ce-i drept, nici nu sunt multe la îndemână – ar trebui s-o facă. S-ar putea să rămâneți uimiți de magnitudinea talentului său.
Odihnească-se în pace!
A fost un fotbalist mai mare decat Hagi, mai mare decat Dobrin (in sensul de mai complet). Pt cei care nu l-au prins le pot spune ca era un fel de Messi cu Iniesta si cu Xavi la un loc, stia si facea meseria celor 3 posturi si mai mult. Putea juca varf, conducator de joc, mijlocas box to box, loviturile libere erau ca niste penalty-uri pt el, executa cu ambele picioare, iar treburile astea le-a facut de pe la 15 ani in prima liga. Un fler formidabil, o stiinta a jocului, o usurinta de a se exprima in teren, o conditie fizica excelenta, puternic si elegant chiar daca era destul de scund, cel mai fin dribleur pe care l-a dat Romania. A incheiat cariera la nivel inalt la varsta de doar 26 de ani, dupa o accidentare urata la genunchi, varsta la care lui Gica Hagi de-abia ii venea mintea la cap si incepea sa-si respecte talentul cu adevarat. De altfel Gica a rescunoscut dese ori superioritatea lui Ilie. Tot respectul si pt Dobrin insa, la fel, nu a fost un jucator atat de complex si versatil precum Balaci. Odihnes-te in pace Ilie!
(PS. Un talent poate la fel de mare a avut Danut Lupu insa ,datorita unor carente care nu tin de fotbal ci mai decraba de anturaj sau caracter, si-a semiratat cariera. Hagi a ajuns cel mai titrat talent romanesc datorita ambitiei si seriozitatii lui din a doua parte a carierei si poate si a sansei de a evolua intr-o epoca in care o operatie la genunchi nu iti incheia cariera cum o patise Ilie in anii “80…)
Odihneasca-se in pace! Oltean adevarat.