Am ieșit aseară să mănânc ceva și, pe toată durata drumului spre restaurant, am stat trist. Trist în Uber, trist la masă. Mai să vină ospătarul să mă întrebe dacă nu cumva vreau un RedBull, ceva, să mă mai revigorez.
De ce eram trist, mă întrebați? Păi cum să nu fiu când uite și tu ce pățește săracul Adrian Petre, fotbalist de națională U21 care după două minute jumătate în tricoul FCSB e împins cu vârful piciorului pe ușă, afară.
Săracul Petre, băi oameni! Cum a venit el suflet curat din Narnia, fără să știe unde semnează. Cum s-a trezit el, șocat și zguduit, atunci când a început să primească castane în vârful capului după prima apariție în tricoul alb-roșu-galben și puțin albastru.
Complet de necrezut, cine și-ar fi imaginat că la FCSB pățești asta? Nu Petre, cu siguranță. A, că a abandonat Danemarca unde nu mai juca pentru un salariu mai bine decât dublu la FCSB, atunci a fost bine. Că dădea din țâțe la TV, prin interviuri, că el vine să fie stelist (!?!), atunci era bine. Când îi făcea presa vedetă din gagică, totul pentru că venise la FCSB, era bine și atunci. Dar când și-a luat mare șpiț, ca-n clipul cu Andone, atunci e victimă. Atrage articole, pune chestii pe Instagram și apoi zice că a postat câinele care i-a mâncat și tema în prealabil. E nasol, ce să zic!
Mă uimește încă abilitatea românului de a mai fi surprins de acțiunile de la FCSB. Nu e nicio noutate, e un tipar bine stabilit de ani de zile, asta se întâmplă cu toți. De la jucători la antrenori, de la preparatori la medici și tot așa. Și de asta zic că nu îmi e milă, că cei care se bat cu pumnul în piept că vin pentru o șansă, pentru ocazia de a juca la un club profi, ăia merită ceea ce li se întâmplă.
Petrica, da-i pe gesepe! 🙂