M-am uitat cu teamă la testele oficiale de iarnă din MotoGP. Am văzut ce s-a întâmplat la Valencia, am zis că e entuziasmul. Am văzut Sepang și Phillip Island, am sperat că ceilalți sunt… în căutări. Am văzut și testele de la Losail, cele care s-au încheiat aseară, și nu știu ce să mai zic. Maverick Vinales pare că și-a găsit perechea perfectă în motocicleta Yamaha, iar rezultatele sunt extraordinare. Și nu vorbesc aici doar despre timpi, cei pe care i-a dominat în toate cele patru teste ale iernii. Vorbesc despre ritm, un aspect extraordinar de important, vorbesc despre entuziasm și despre felul în care se muncește la Yamaha pentru el.
Spun asta pentru că am văzut ce a spus și Valentino Rossi. Teoretic, italianul are la dispoziție de aceeași motocicletă. Practic, rezultatele lui sunt destul de departe. După ziua a treia din Qatar, Rossi a ieșit spunând ceva de genul: ”Vinales este foarte, foarte rapid. Cred că ei au reușit să înțeleagă mai bine care este potențialul maxim al acestei motociclete, la noi nu e cazul încă”. Asta trădează multe. Trădează faptul că echipa lui Vinales este una foarte bună, dar mai important, trădează faptul că Vinales poate să fie un dezvoltator bun. Adică feedback-ul adus de el de pe pistă e atât de bun, de complet, încât inginerilor le e ușor să ajusteze, să schimbe, să îmbunătățească.
Am auzit și ce a spus Marc Marquez, deja fostul copil minune din MotoGP, și mi-e teamă să nu avem parte de un sezon precum cel din 2011. Mă uitam în perioada aia la MotoGP și, oricât mă încânta stilul lui Casey Stoner, recunosc că erau curse la care cam adormeam. Superioritatea motocicletei RC212V era vizibilă și totul se combina cu un Stoner la capacitate maximă. Spun asta acum, la puțin timp după ce spuneam că 2017 o să fie mai spectaculos ca niciodată. Vinales vrea să mă contrazică.
foto: Yamaha MotoGP
