Oare cum e? Să n-ai nicio șansă din lume la începutul sezonului, să nu te ia nimeni în seamă, iar înainte de penultima cursă a sezonului să fii la o palmă de titlul mondial. Cum te mai concentrezi? Cum te urci pe motorul ăla cu care frânezi de la 300 la 60 km/h, cu roata spate ridicată de la asfalt, cu fața alunecând, cu toate G-urile din lumea asta apăsând în direcții nefirești. Și, mai dificil, cum faci să îți asiguri un loc călduț, că nu ai nevoie de victorie, știind că toți ăia de pe lângă tine vor trage cât de tare pot, că nu le pasă deloc că ești cu favorit la titlu și te-ar mulțumi un loc zece? Să dai în motocicleta aia de 300 de cai ca nebunu’, să îl depășești pe Espargaro senior cu 16 tururi înainte de final, în timp ce toți ăia din boxa Suzuki stau și își fac cruci și se roagă la toți dumnezeii să stai cuminte, că nu ai de ce. Ce ouă tre’ să ai? Ce psihic de ucigaș în serie, de lunetist de război trebuie să ai?
El e Joan Mir, noul campion mondial din MotoGP! Pilotează pentru Suzuki, abia a făcut 23 de luni de mai, și e cel mai bun într-o competiție care îi adună pe cei mai buni din lume. Viața lui s-a schimbat complet din momentul ăsta, mai ales pentru că la anul așteptările vor fi altele. Să iei un titlu mondial cu un constructor care n-a mai făcut asta de 20 de ani e ceva. Bravo lui, e meritat.
Pentru mine, sezonul 2020 a fost unul trist, în ciuda faptului că victoria lui Mir e o surpriză plăcută. Ne despărțim de Cal Crutchlow, unul dintre cei mai amuzanți oameni din istoria MotoGP, un personaj adevărat și un pilot excelent. Ne despărțim, cred eu definitiv, și de Andrea Dovizioso, poate cel mai ghinionist pilot din ultimii ani. A fost un sezon crunt, horror, și pentru Valentino Rossi. Doctorul merge la Petronas Yamaha la anul, dar nu pare să aibă vreo șansă reală la vreo victorie, după cum arată lucrurile pentru Yamaha.
Singura parte cu adevărat bună e Franco Morbidelli. Cel care va fi, probabil, favoritul meu în 2021. E un pilot extraordinar, e extrem de precis, e suficient de coios (vezi și duelul cu Miller din ultimele tururi ale acestei curse) și va lucra într-un mediu stabil și prietenos la anul. Cine știe… Altfel, nu am nicio urmă de regret pentru ceea ce i s-a întâmplat lui Fabio Quartararo. E un pilot uriaș, toți cei din MotoGP sunt mari, însă prea ușor a cedat în momentele cheie. Sigur, Yamaha 2020 e o mobră, dar chiar și așa. Și, ca să fiu sincer, nu sunt nici mare fan al aparițiilor de Dorobanți, cu pieptul gol cu fiecare prilej.
Victoria “pa persoana fizica” este de apreciat, insa mai mult ma bucur pentru Suzuki.
Felicitari intregii echipe pentru munca cinstita pe care au prestat-o in ultimii 4 – 5 ani, iar faptul ca sezonul acesta au stiut si, in special, au putut / avut cu ce sa profite de context, este din nou de apreciat si laudat !!!
Rossi The Great – consider ca cel mai mare castig prin trecerea lui la Petronas va fii al lui Morbidelli 🙂
In perspectiva, sper sa se concretizeze zvonurile despre colaborarea dintre viitoarea echipa VR46 la clasa mare si Suzuki.
Dovi o arde cu an sabatic, dar cred ca deja l-a cautat pe JL sa-l intrebe cum este la pensie:)) Pacat …. imi placea spectacolul pe care il facea. Picatura aceea de sansa i-a lipsit.