Jerez, locul unde Rossi va parcurge kilometrul 40.075 din carieră, adică circumferința Pământului

Cursa cu prilejul căreia Valentino Rossi va parcurge al 40.075-lea kilometru în carieră – întreaga circumferință a Pământului, este transmisă live de Eurosport duminică, de la ora 15:00. Până atunci, cursele Moto 3 și Moto 2 se vor vedea la 12:00 și 13:20 tot pe Eurosport

La Jerez o să fie tare de tot la clasa MotoGP. Venim pe un circuit european pe care anul trecut Honda a făcut legea, după ce Yamaha o făcea cu un an înainte și pe care recordurile (de pole și de best lap) îi aparțin lui Jorge Lorenzo, cu un an înainte de ultimul reper menționat, adică din 2015. Ei bine, acum venim într-un context destul de diferit față de, aruncați acum cu pietre!, previzibilul anilor trecuți din sudul Spaniei. Spun asta pentru că, în ciuda verdictelor care vin din toate părțile, eu nu îl văd pe Marc Marquez un Casey Stoner din ultima perioadă Honda, atunci când ne uitam la MotoGP doar ca să vedem cine trece linia de sosire la 12 secunde în spatele australianului. Eu văd lupta încă în toi.

Vineri am avut primele două sesiuni de antrenamente libere, sesiuni din care Cal Crutchlow a ieșit cel mai bine. Cu 1.38.614, britanicul l-a depășit pe un alt băiat obișnuit cu Jerez, câștigător la Jerez, pe Dani Pedrosa +0.028. Timp extrardinar de competitiv au avut și următorii doi clasați, Johann Zarco cu +0.091 și Andrea Iannone cu +0.095. Marquez (P5 cu +0.249), Dovizioso (P6 cu +0.454), Lorenzo (P7 cu +0.462) și Rossi (P9 cu +0.634) completează discuția, însă pe cea provizorie. Pentru că dacă nici sezonul ăsta n-am mai văzut clasări finale complet diferite de grila de start, atunci nu știu când am mai văzut asta. 🙂

Ok, și acum dilemele. Jerez nu e o necunoscută, se aleargă aici de când nu intrasem încă în criza financiară mondială, însă anul acesta avem parte de o nouă suprafață de rulare. Adică a fost reasfaltat. Și asta e o veste bună, pentru că vechea suprafață devenise patinoar din pricina folosirii intensive a pistei pentru o groază de competiții, însă și una rea. Pentru că aflăm de la Petrucci, de exemplu, că în testele pe care le-a făcut aici după Qatar a găsit cel puțin două viraje dificile, cu petice de asfalt.

Așa, lumea se uită la Pedrosa ca la un potențial câștigător, însă eu am încetat să mai fac asta de ceva vreme. Așa că, dacă îl eliminăm din discuție pe veteranul de lângă Barcelona rămânem cu Marquez. Dar care Marquez? Cel care a câștigat aici o singură dată, în 2014? Așa că trecem și prin piloții Yamaha, cei a căror listă de probleme e depășită doar de lista cu cumpărături a unei familii de români înainte de Crăciun. Vinales și Rossi au discursul moderat, iar moderat în MotoGP înseamnă că e… rău! 🙂 Așa, mai rămâne Ducati. Dovizioso probabil nu va câștiga, poate nu va prinde nici podium aici, însă e liderul clasamentului mondial în acest moment și știe că un titlu se câștigă cu puncte acumulate cursă de cursă, nu cu forțări inutile pentru o victorie complet improbabilă. Posibilă, dar improbabilă. Despre Lorenzo… Altădată! Poate când va trece la Suzuki, să demonstreze că Ducati e doar pantoful ăla care se potrivește unui anume tip de prințesă.