Istoria lui “Sorry, good game” între Anglia și Franța

M-am amuzat destul de tare după victoria Franței în fața Angliei, de ieri, pentru că am pus pe Instagram la mine o primă pagină din L’Equipe pe care mulți n-au înțeles-o. Și, pentru că eu am ironizat un pic naționala verișorilor din insulă, cei care s-au poziționat în fani ai Angliei la acest mondial au venit cu un ”uite, bă, și ziarele din Franța sunt pline de respect la adresa englezilor, te-ai găsit tu să faci mișto”. ”Ziarele” din Franța erau L’Equipe, iar plinul de respect era titlul ”Sorry, good game”.

Bun, hai să învățăm, că nu-i nicio rușine. Eu știam pentru că mai întâlnisem cazul acum mulți, mulți ani. Când lucram în presă, pe la începuturi parcă. Și mi-a rămas în cap dintr-un motiv ce-mi scapă. Dar bine că mi-a rămas.

Deși pare o formulă extrem de politicoasă prin care francezii felicită naționala Angliei pentru efort, acest ”Sorry, good game” nu e nici pe departe ceea ce pare. Ba din contră, e cât se poate de ironic. Totul pleacă din rugby și vă las aici ce zice Le Figaro într-un articol de acum câțiva ani: ”Sorry, good game… Cu o strângere de mână bărbătească și privirea fixă, Will Carling a lovit cu această propoziție în căzuții jucători ai Franței după fiecare înfrângere. De la finalul anilor ’80 până undeva la mijlocul următoarei decade. O propoziție umilitoare”.

Will Carling, fost căpitan al naționalei Angliei înm perioada în care verișorii au bătut de opt ori consecutiv Franța, a spus ulterior în mai multe interviuri că prin acest ”Sorry, good game” nu a vrut să fie ironic. Ci din contră, a vrut să își arate respectul față de francezi. Chiar și așa, de atunci și până acum propoziția a fost folosită exclusiv în contexte ce afișau rivalitatea dintre cele două părți în sport. În special în rugby și în fotbal.

Deci nu e politețe, nu e diplomație, e o frază folosită cu nivel de ironie: 9999. Și pentru că englezii ar fi făcut ceva asemănător, cu certitudine, am apreciat ieri demersul L’Equipe.