Interviu cu Alex Chipciu: ”Să revin ca să ce? Să fiu distrus după un meci slab?”

Chipciu e unul dintre oamenii din fotbal cu care mi-e greu să fac ”produse” de presă scrisă. Pentru că niciodată discuția nu e simplă. Nu e clasicul întrebare-răspuns. Motivul pentru care l-am sunat acum pe Chipciu a fost un articol din GSP, de azi, în care se scria că MM Stoica îl cheamă la FCSB, dar că la FCSB va fi rezerva lui Man. Mă rog, m-a mânat să pun mâna 🙂 pe telefon faptul că, deși nu era primul articol pe tema asta, părerea lui Chipciu lipsea. Și, mă gândesc, când scrii că Alex Chipciu e aproape de FCSB ai vrea să ai și opinia fotbalistului. Așa că am devenit curios.

De ieșit a ieșit ce veți citi mai jos. O discuție mai amplă, una care a atins doar ușor subiectul pentru care am format numărul lui, dar care a dezvoltat altele mai interesante din punctul meu de vedere.

Salut, Alex! Te-am sunat să te anunț că nu ai șanse să îi iei fața lui Man la FCSB. Așa am citit de dimineață, îmi pare rău că îți stric ziua.
(râde) Nu îmi mai strici ziua, m-am obișnuit de atâta vreme. Îți zic de la început că nu mă compar cu nimeni, nu vreau să mă compar, dar uite că apar articole pe care dacă nu le comentezi, în câteva zile se ajunge la titluri bombastice și la o altă mie de articole. Cum îmi spui tu, acum, cu Man, că ajung rezervă de lux la FCSB dacă mă duc, că la Sparta Praga nu am fost titular incontestabil, că la Anderlecht nu am făcut nimic.

Da, în mare cam asta scria în articolul cu pricina.
Bine, nu știu cât contează pentru mine asta. Contează însă pentru familie, ei interpretează ceva care nu pleacă de la adevăr.

Contează. Mi se pare că neglijăm cel la care ajunge mesajul, adică microbistul. OK, tu spui că pe tine nu te afectează. De acord, îți afectează familia. Dar eu spun că influențează foarte mult și microbistul, sutele de mii de microbiști la care ajunge articolul.
Da, e posibil să ai dreptate la partea cu influențatul. Uite, vorbeam ieri cu Răzvan Lucescu după ce a câștigat Cupa Campionilor Asiei și îi ziceam că acum, analizând lucrurile care mi s-au întâmplat în viață, faptul că l-am întâlnit pe el la Brașov și că mi-a spus că nu o să ajung fotbalist dacă nu mă apăr – eu pe atunci eram un număr zece care nu alerga – m-a influențat să devin un jucător despre care lumea spune că e muncitor, că aleargă, că se bate.

”Dacă te uiți la Antena 3 o să începi să crezi că PSD-ul e cel mai tare”

Îți mai zic ceva. Mă uit după anumite meciuri, prin Liga 1 sau pe la națională, și văd cum unii fotbaliști vin la interviuri și zic ”Băi, nene! Nu înțeleg ce are lumea cu mine. De ce mă înjură, ce am făcut?”. Eu zic că articolele de presă sunt motivul, uite un exemplu în cazul tău. Lumea a citit că la Sparta nu erai titular, că la Anderlecht nu joci, iar dacă tu ești chemat în primăvară la națională vei avea parte de discursul ăsta din partea publicului: ”Ce caută ăsta aici? Păi ăsta nu juca în Cehia, nu juca în Belgia, ce caută la lotul național?”
Sunt convins de lucrul ăsta. Ești manipulat. Spre exemplu, dacă te uiți la Antena 3 o să zici că PSD-ul e cel mai tare partid, mă uitam într-o seară și deja nu mai știam cu cine să votez. Alt exemplu. Cosmin Contra. De ce l-a vrut lumea la națională? Pentru că la Dinamo era ambițios, se apăra bine, și am vrut asta și la națională. A ajuns, dar lumea n-a mai fost mulțumită. Deja voiam să pasăm Spania, să pasăm Norvegia. Presiunea care a fost pusă pe el cred că l-a făcut să piardă gestionarea ultimelor meciuri. După meciul tur cu Spania i-am distrus. După meciul cu Norvegia, când puteam să batem, l-am distrus. Știu că din tribună e ușor, și eu de la TV mă uitam la meciul cu Suedia și mi se părea ușor, dar crede-mă că e greu să domini Norvegia! Sunt mai buni ca noi! Dar lumea nu a acceptat pentru că în presă se spunea că trebuie să pice Contra.

Ai trăit și tu asta în primăvară.
Da, după Liga Națiunilor. Lumea zicea că am fost cel mai bun, că sunt liderul din teren. După meciul din Norvegia eram cel mai bun fundaș dreapta. Eh, într-o lună-două, la Digi a apărut un articol pe tema jucătorilor care nu joacă la club. Era o declarație a lui Dorinel Munteanu, dar el nu pronunța numele meu. Și a pornit curentul. Bă, da! Ce caută Chipciu, că el nu joacă la club! În două luni am plecat de la liderul naționalei… la revedere! Mă schimbam în două luni? Asta e ceea ce trăim zilnic, ne influențăm unul pe altul.

Revenim la națională un pic, deși voiam să încep cu Anderlecht.
Revenim. Uite, mă uitam la TV după meciul cu Spania și auzeam că unii l-ar vrea pe Dan Petrescu să joace la rezultat. Păi noi l-am avut pe Victor Pițurcă, cel care a avut cele mai bune rezultate cu echipele mari. Și eram nemulțumiți de el! Ce faci, te întorci în timp? Nea Piți e un antrenor foarte bun pentru mine, dar o zic la modul ăsta, dacă nu îți plăcea atunci, de ce ai mai vrea asta acum? Îți mai dau un exemplu, deși nu sunt eu calificat să discut rolul presei. Dar vrem toți, inclusiv presa, să ne calificăm la EURO, nu? Și la primul meci apare o bombă care nu era adevărată că Alibec fuma în vestiar! Păi, care e scopul meu, scopul românilor? Vrem să facem rău?

”80% dintre știri sunt bombe! Ca în cazul meu cu Toșca”

Aici o văd altfel. Dacă eram eu jurnalistul cu informația asta și aveam certitudinea că era adevărată, eu o publicam. Fără să mă intereseze că publicarea ar putea agita apele, că ar putea dezechilibra atmosfera. Dar numai dacă aveam certitudinea că era real, că Alibec a fumat în vestiar. Altfel, nu!
Da, dacă știai sigur că era adevărată! Dar era? Câte știri false apar? În cazul meu au apărut o groază, țin minte că era o poză cu mine la o masă cu niște beri, un fotomontaj! Incredibil! Ok, dacă tu vrei să se califice naționala, hai să o ajuți. Da, dacă se întâmplă lucruri necurate atunci publică. Dacă ai certitudinea că așa e. Îți zic, 80% sunt bombe de presă! Eram la FCSB și în presă a apărut articol că l-am scuipat și înjurat de morți pe Toșca. Pe Toșca, unul dintre cei mai buni prieteni ai mei! Cum să fac așa ceva vreodată? Automat, lucrurile astea destabilizează!

Te-ai dus în trecut, dar a fost și în cazul tău una recentă. Tot cu Dorinel Munteanu.
Da, exact. După ce a spus atunci că cei care nu joacă la club ar trebui să nu mai vină, la câteva luni a spus că poate cu Spania ar fi fost bine să vină cei cu experiență, chiar dacă nu joacă! Păi poate ai influențat lucrurile, poate că de aia n-am fost convocat, că ai spus că nu ar trebui să mai venim. Râdeam singur după meci, ziceam că e imposibil ce se întâmplă. Și erau și alții care n-au fost convocați, nu eram doar eu în situația asta. Eu eram apropiat de Contra, am vorbit foarte mult cu el, poate că el m-ar fi chemat mereu. Dar poate a fost și el influențat de presiune și de discuțiile astea. În fine, important până la urmă e ce face naționala, nu ce fac eu.

Nu e despre tine, dar e despre felul în care declarațiile, propagate în presă, influențează lucrurile.
Da, pentru că l-am adus pe Contra pentru că a făcut din Dinamo o echipă care se bătea la campionat cu Steaua… cu FCSB și cu Viitorul, dar am fost nemulțumiți. Ok, poate că o să îl punem în viitor pe Hagi și, în loc să așteptăm un an, doi, trei să își implementeze proiectul, o să zicem după 2-3 meciuri că nici el nu e bun. Și ne vom învârti în cercul ăsta o grămadă de timp.

”Să vin în Liga 1 să… ce? Să fiu distrus după un meci slab?”

Păi, bun. Trebuie să știm ce vrem, de acord. Dar nu eu, nu presa, nici microbistul nu e responsabil de strategie. Oamenii din conducerea fotbalului sunt.
Corect, strategie! La Anderlecht, de exemplu! Noi vrem tineri, nu ne mai interesează rezultatul apropiat, nu ne mai interesează să luăm campionatul acum, poate îl luăm peste trei-patru ani. Dar Anderlecht joacă cu opt fotbaliști între 17 și 20 de ani. Ah, poate că dacă vor avea nevoie de mine sau de alți fotbaliști în situația mea, o să mă folosească. Dar au răbdare cu asta, nu schimbă strategia de la o zi la alta! Cred că asta e cea mai mare problemă a noastră, că nu avem o idee clară asupra a ceea ce vrem să facem.

Așa, am ajuns la Anderlecht. Mi-ai răspuns la întrebarea de ce nu joci în clipa de față?
Da, dar mie îmi place realitatea, nu vreau să spun că din cauza asta, că eu sunt cel mai bun și nu joc. Poate că dacă eram cel mai bun aș fi jucat. Bă, tineri-tineri, dar hai să îl băgăm și pe Chipciu că e cel mai bun. Nu? Nu! Prioritate au tinerii, am zis asta. Ei nu m-au lăsat să plec când am venit de la Sparta, am fost accidentat vreo două luni, apoi m-am antrenat și mi-a fost foarte greu să prind lotul. Eram 37 de jucători. Și acum mă lupt, prind banca, așa e, pare ciudat. De acasă pare ciudat. Cred că am fost un jucător corect de-a lungul timpului când m-am apreciat, nu îmi place să fiu subiectiv. Nu știu ce o să se întâmple, dacă o să plec în iarnă.

Anticipez răspunsul și vin repede cu întrebarea, ca să mențin aparența că sunt la conducerea interviului. Ce e mai bine? Să te antrenezi între niște jucători mai buni, dar să nu joci sau să joci într-o echipă mai slabă, dintr-un campionat mai slab?
Nu știu să zic. Tind să cred că e mai bine să rămân să mă antrenez aici. Ok, am fost la Sparta, un nivel între România și Belgia. Am jucat toate meciurile, a fost bine, dar e dificil de spus. Viața e făcută din momente. Uite, la Anderlecht în primul an jucam bine, dar la națională eram slab. E greu să îți zic cum e mai bine, dar îmi place să îmi pun întrebările astea, să mă analizez. Ok, vin în Liga 1 înapoi. Dar ce să fac? Că am demonstrat ce am avut de demonstrat în Liga 1. Să vin iar și să intru în nebunia asta, să stau să citesc articolele, să fiu distrus după un meci prost sau să fiu făcut cel mai tare după un meci câștigat?

”Poate că după ce mă las de fotbal o să ajung la FCSB”

Ce ai spus în ultima parte e fix ce pățește Adi Popa, acum, la FCSB.
Da, dar sunt mai multe exemple. Și Popa, dar și Tănase, Rusescu au eșuat în relația cu patronul. Singurul care a reușit, dacă nu greșesc, a fost Pintilii. Nu știu, nu știu ce se va întâmpla. Mă gândeam, îmi ziceam că dacă m-aș întoarce vreodată la mine va fi diferit, că mă voi lupta mai mult. Dar sigur așa au zis toți, și Adi Popa, și restul. FCSB are strategia asta acum, promovează tineri, vor să scoată bani, aia e. Accepți sau nu accepți. Dar uite că am făcut lucruri bune când am fost acolo dacă patronul spune că m-ar vrea înapoi. Și a spus-o deși știi și tu că am spus lucruri împotriva FCSB-ului legat de gestionarea situației de acolo. Probabil că după ce mă las de fotbal o să ajung la FCSB, într-o funcție, nu îmi pot da seama acum.

Plănuiam să te întreb despre o plecare în zona arabă. Dar reformulez din mers. Mie mi se pare că tu, fotbalist sau antrenor din România, ești ipocrit dacă spui că pleci în zona arabă pentru fotbal. Eu spun că dacă pleci, o faci exclusiv pentru bani.
E greu, greu să gestionezi. Tu vorbești din punctul tău de vedere. Dar uite, Răzvan Lucescu. Vine Al Hilal, cea mai bună echipă din zonă, și îți oferă banii ăia. Poate că spui că te duci, nu ai de unde ști cum gândești în clipa aia. Nu știu, nici nu mai am 20 de ani să vreau să fiu Hagi, Adrian Ilie. Mai am 4-5 ani și o termin, gata! E posibil orice, gândurile ți se schimbă de la zi la zi, de la experiență la experiență. Dacă aveam 20 de ani probabil că da, că nu m-aș fi gând să mă duc acolo. Visam să fac, să dreg… Dar uite, am ajuns la Anderlecht și am luat un titlu aici! Eu cu Stanciu eram huliți, dar am luat titlul aici. Am avut 20 de goluri și 30 de pase de gol aici! Dar vorbim despre realitatea din ziua de azi, nu pot să mă duc să le zic ”Bă, eu eram ăla care dădea goluri prin playoff când am luat titlul, băgați-mă să joc!”.

Mirel Rădoi urmează să fie selecționer și mie mi se pare că ne entuziasmăm mai mult decât ar fi cazul. O să fie un val uriaș de emoție, o să ne visăm la EURO și dacă ne bate Islanda picăm iar în depresie.
El a fost idolul copilăriei mele, numărul 6 din Ghencea de la noi. Mi-a fost și antrenor. Mi-a plăcut de el antrenor, îmi spunea niște lucruri pe care nu le auzisem până atunci, din punct de vedere tactic. A avut rezultate, dar dacă lumea se așteaptă că luăm Cupa Mondială… Pare că are o presă bună Mirel, dar presa pare bună la început cu toți. I-am dat mesaj și am zis ”felicitări pentru numire, îți doresc să ai rezultate direct proporționale cu pasiunea ta pentru fotbal”. Așa și noi, trebuie să avem așteptări direct proporționale cu realitatea. Cine suntem noi, ce jucători avem noi care joacă în străinătate? Cei pe care îi avem se luptă să joace!

”Oamenii se așteaptă ca Florinel să fie Sterling. Lumea trebuie să își dea seama ce e real și ce nu e”

Cine suntem noi? Corect! Dar îți zic altceva. Microbistul român e consumator de Gigi Becali, iar omul ăsta e principalul factor de destabilizare a realității. El e cel care ne spune că avem un Coman de 100 de milioane care e mai bun decât Mbappe, că avem un Man de Liga Campionilor sau un Moruțan fantastic. Și așteptările microbiștilor, după ce li se repetă asta de o sută de ori, devin pe măsura declarațiilor. Așa îl judecăm pe Coman acum, din postura noului Mbappe.
Așa e, lumea se așteaptă ca Florinel să fie Sterling, e adevărat! Ai zis perfect, dar Gigi Becali face asta pentru binele lui. Lumea trebuie să își dea seama ce e realitate și ce nu e. El vrea să facă bani. Inclusiv Coman e influențat, dacă vezi la meciul cu Spania că stă cinci minute când e scos de pe teren, e clar că el se simte nedreptățit că e scos în minutul 60 sau 70.

Profit de ocazie să încerc să mai lămuresc ceva, că ai experiență în Belgia. Avem trei copii în care avem o groază de speranțe, Ianis Hagi și Vladimir Screciu la Genk, Denis Drăguș la Standard. Și toți sunt în situații… să le spun neplăcute. Întrebarea e, ca să revin la experiența ta în Belgia, care e zidul de care se lovesc după ce pleacă din România? De ce nu ne confirmă, nouă microbiștilor, așteptările și de ce nu se impun imediat acolo?
Da, Screciu era un tânăr de perspectivă, dar nu îl cunoșteai foarte mult ca să aștepți să rupă norii. Drăguș… din punctul meu de vedere era într-un picaj, el e foarte talentat, dar ca decizii pe care le ia pe teren. Ianis, da. Era cel mai bun din România. Dar în Belgia e foarte fizic campionatul, eu în primul an am trăit foarte greu asta. Și Răzvan Marin a avut probleme când a venit aici, deși el era mai țeapăn decât ei. Trebuie să fie ajutați și vor depăși perioada asta. Depinde de ei, de cei care sunt în jurul lor, dar oamenii de aici vor să te ajute dacă îi lași. Acum, dacă îi punem în cârcă lui Ianis că nu facem treabă la națională… Nu există să fie un jucător care să facă totul!

Gata, finalul. Cum e, ne facem bine sau nu?
O să mai dureze un pic și ne facem bine, nu știu. La noi încă mai contează influențele din comunism. Eu am acum de o sută de ori mai multă încredere decât atunci când am venit în Belgia. Mă gândeam că poate nu merit, că așa am fost format. E greu să ai increderea bună, nu ai baza, nu ai ce trebuie în creștere. Eu fac 31 de ani acuși, le-am învățat pe toate, dar nu știu cât îmi vor mai folosi astea acum.