Întâlnirea cu Oceanul Atlantic și încă un coleg picat

Plecăm și din Marrakesh, chiar dacă Ionuț și Cristi D. nu sunt încă refăcuți complet. Ieșirea e lejeră, iar drumul începe să urce aproape imediat. Mai avem un pas montan de făcut, chiar dacă opririle de tufiș sunt dese. Ciudat, deși urcăm până la 2100 de metri, temperatura rămâne ridicată, spre 28 de grade. Mario Gotze merge de rupe, chiar dacă asfaltul nu e ideal și e plin de pietriș în curbe. Ne separăm, mergem deloc grupat din cauza opririlor dese, lipsește ritmul și ne grăbim să ajungem la Agadir, pe malul Atlanticului.

Mario Gotze, gata de drum

Munții Atlas 1

Munții Atlas 2

Munții Atlas 3

Munții Atlas 4

Munții Atlas 5

Apropo de Mario Gotze. Am făcut deja mai bine de 2000 de kilometri pe F800 GS cam pe toate suprafețele posibile. Am mers pe asfalt alunecos, pe serpentine, pe asfalt aderent, am mers pe nisip, am făcut aproape 100 de kilometri de offroad la mare înățlime, am mers pe autostradă, deci pot emite niște păreri pertinente. Prima parte bună e consumul, unul care la ritmul alert în care mergem sare rar de 4.5-4.6 l/100 km. Dacă aș merge într-un ritm mai lejer probabil că ar sări doar puțin de 4. A doua parte e manevrabilitatea în toate condițiile astea pe care le-am descris mai sus. În offroad a fost parfum cu roata lui față uriașă și cu greutatea mai mică decât a 1200 GS-urilor. La fel, garda la sol e uriașă, nu a existat să nu pot trece peste ceva. Apoi, pe curbe se apleacă ușor de tot și revine la fel de ușor, nu am simțit în niciun moment că am dat-o prea jos, cu precizarea că nu am genți laterale care să mă incomodeze. Confortul în șa e foarte ok, mânerele încălzite m-au ajutat sus pe munte. Ce nu mi-a convenit: faptul că atunci când bate vântul tare sunt cel mai afectat din grup, sunt foarte puțin protejat. Apoi, lipsa pilotului automat mă obosește mai tare la drum lung decât pe colegii cu 1200 GS, nici nu vreau să mă gândesc la porțiunea Essaouira – Rabat, aproape 550 de kilometri de autostradă. Ah, aș vrea și un rezervor mai mare, dar nu poți avea și greutate redusă, manevrabilitate excelentă, dar și rezervor de 33 de litri ca la GS Adventure.

Ne apropiem de Agadir și se simte mirosul de apă sărată. Intrarea în oraș e haotică, traficul e la oră de vârf și ne strecurăm fără răbdare printre mașini, cu viteze iresponsabil de mari. Ajungem, ne cazăm la un Best Western din care vedem apusul în Atlantic, apoi ieșim să mâncăm. Faleza din port e plină de oameni, mâncăm la un restaurant prea gourmet pentru foamea pe care o avem, apoi ne separăm în două grupuri. Ionuț, Cristi P și Cristi A se opresc la biliard, eu cu Daniel și cu Cristi D mergem spre hotel. Și în drum ne oprim pentru că dintr-o clădire dubioasă se aud zgomote tribale aproape. Urcă Daniel, apoi revine cu invitația. E… Nu știu cum să explic. Un fel de Hanul Drumețului în care toți oamenii stau pe scaune orientate cu fața spre o scenă în care o formație prestează. Toată lumea dansează, direct lângă mese, pe muzică tradițională. Excelent. Ne mai oprim pentru un street food de excepție, de mare excepție, apoi aungem la hotel, Ionuț și Cristi D sunt mai bine, dar pe Cristi P îl macină interiorul. Știm ce urmează…