web analytics
Opinie

Încurajați-vă copiii să meargă pe biciclete. Arătați-le unde și cum să o facă

Sunt fericit la culme că Bucureștiul se umple de bicicliști. Serios, nu-s ironic! Mă bucură treaba asta, am de gând să o fac și eu când mi-o va permite sănătatea. Mă bucur când văd copiii pe biciclete, însă aici am câteva precizări importante. Mi-ar plăcea să văd biciclete pentru copii doar în parcuri. La fel, tricicletele pentru copii doar în parcuri și locuri special amenajate, departe de pericole. Am constatat pe propria piele, în anii în care am condus mașini și motociclete prin București, că avem un oraș încă deloc friendly pentru cei care merg pe biciclete. Iar dacă adulții care o fac în trafic o fac… pe propria răspundere, copiii nu trebuie să iasă din zonele în care nu pot pătrunde mașini.

Revenind. Mă gândesc că nu am avut o bicicletă când eram mic și, cu toate astea, știu să merg. Am învățat să merg pe bicicletă undeva la țară, prin județul Iași, și țin minte că era o bicicletă românească, grea, ruginită în zona lanțului și aproape imposibil de manevrat. La asta adăugați ingredientul, imposibil de neglijat, de a învăța să îmi mențin echilibru pe niște străzi neasfaltate, acoperite cu praf și pietriș. Copiii zilelor noastre au la dispoziție ”atelaje” din ce în ce mai performante. Noriel, că tot vorbim despre ei, au o gamă uriașă de biciclete care acum sunt diferențiate de ”colantare”. Adică fetiței îi cumperi cu prințese, băiatului cu Spiderman. Tricicletele sunt din materiale rezistente, au posibilitatea montării de protecții solare sau de claxon. Eu aveam o bicicletă împrumutată, mare și verde-armată.

Și un alt aspect interesant e cel al echipamentelor de protecție. Toti cei de vârsta mea sau mai bătrâni au pe corp semne ale învățatului cu bicicleta. Julituri in genunchi, in coate, tot tacâmul. Ei bine, copiii zilelor noastre au la dispoziție echipamente de protecție demne de MotoGP. Serios, cotiere, genunchiere, căști performante, mănuși chiar. Și sfătuiesc părinții să facă asta, chiar și în siguranța oferită de parc, căzătura pe ciment doare și lasă urme.

Termin prin a transmite din nou mesajul: populați Bucureștiul cu biciclete, începând de la copii și terminând cu pensionari, însă zbateți-vă pentru a beneficia de un mediu potrivit mersului pe bicicletă. Să nu facem compromisuri acceptând să ne strecurăm printre mașini și să ocolim gropi. Să cerem piste pentru biciclete pe stradă, dar și prin parcuri. Să cerem condiții pentru copiii care vor să meargă pe bicicletă sau pe tricicletă în siguranță.

tricicleta noriel

foto: Noriel

3 comentarii

  • ma bucur ca in ultimii ani chiar am inceput sa vad mai des parinti cu copii prin parcuri cu biciclete. Si nu doar copiii mergeau pe biciclete, ci si parintii… ceea ce este foarte bine pentru ca sunt un exemplu

  • esti la amintiri din copilarie? eu n-am avut bicicleta dar am avut un mini-mercedes cobra decapotabil cu pedale. era verde deschis, mare cat un carut de butelie si impresionam cartierul cu el

Lasă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.