În loc să le băgăm pumnul în gură, mai bine să vedem de ce protestează microbiștii în toată Europa!

Sunt amuzat complet de revolta celor de prin presă și din fotbal, oameni care sunt supărați pe manifestările tot mai dese și mai ieșite din normal pe care le au microbiștii din Europa. ”Să fie închiși”, ”să fie interziși”, ”să fie puși la punct” se ordonă în online și în fața camerelor TV cu, îmi permit eu să zic, o amuzantă lipsă de realism. Problema e mai complicată și o să încerc să o acopăr complet într-un viitor apropiat în care voi explica cum noi, românii, suntem cam proștii Europei cu Legea 4. Acum însă ating un pic problema cu care am început.

Fotbalul din 2018 este un fenomen care există doar pentru că e business. Atât! La nivel înalt, tot ce e în jurul fotbalului poate supraviețui grație unui produs care învârte și produce extraordinar de mulți bani. Ceea ce uită fotbaliștii, președinții, patronii, dar și oamenii din presă este faptul că banul nu apare din senin. Nu e un ATM în Geneva care scoate cașcaval din oficiu. Banul este al microbistului. Exclusiv al lui, indiferent de IBAN-ul de pe care se face alimentarea contului FCSB-ului, Barcelonei, lui Cristiano Ronaldo sau lui DigiSport.

Banii din televiziuni? Ăia cu care se laudă Digi și Telekom atunci când se comportă ca și cum stăpânesc Liga 1? Sunt banii tăi, microbistule! Banii pe care tu îi plătești pentru a urmări fotbalul. Dacă tu nu mai plătești pentru Liga 1, Digi și Telekom nu mai dau bani în fotbal pentru că nu mai au de unde.

Banii de la Nike, adidas, Betano, City Insurance, Kia, Orange și restul? Tot banii tăi sunt. Cluburile de fotbal primesc sponsorizările astea pentru ca produsele sau serviciile companiilor cu pricina să ajungă la tine, microbistule. Companiile investesc în fotbal pentru că știu că vor primi bani de la tine, printr-un mecanism mai complex, speculând atașamentul tău față de club sau speculând expunerea care se poate traduce în profit.

Banii de la UEFA? Tot ai tăi sunt. UEFA nu tipărește bani, UEFA adună bani! Banii din vânzări de bilete, din drepturi TV, din marketing, din organizarea de competiții la care lumea se uită sau participă. Și din multe alte surse, surse care au toate la bază contribuția financiară a microbistului.

Ăștia sunt banii cu care este plătit Cristiano Ronaldo, banii cu care Barcelona cumpără jucători de 120 de milioane, banii cu care Alibec își cumpără McLaren, banii cu care Enache își pensează sprâncenele!

Sigur, asta nu înseamnă că spectatorul/telespectatorul este dictator. Nici gând! Însă e o parte cel puțin la fel de importantă în acest business cum e și jucătorul. Sau președintele. Sau presa. Nu se mai poate dacă unul dintre elementele astea lipsește.

Așa că suprimarea, interzicerea și punerea pumnului în gură nu mai pot funcționa! Mai ales atunci când vezi că în multe cazuri protestele nu vin doar de la ”huligani”, din peluză. În Germania suporterii de la tribuna 1 au făcut cele mai noi probleme. În Franța toată lumea contribuie la protest. În Grecia, nu Gate 4 l-a lovit pe Garcia. Și mai sunt o grămadă de exemple, termin cu Elveția și cu Suedia dacă vreți.

Nu îmi convine nici mie că invadează suporterii terenul în Anglia. Sau că în Franța jucătorii iau capace de la fani. Sau că în Grecia se aruncă cu cutii de bere și role de hârtie care afectează grav și ireversibil sănătatea antrenorilor fragili. Însă soluția nu e epurarea. Cred că trebuie să vedem care sunt motivele pentru care protestul devine unica soluție. Și e adoptat cam peste tot, nu doar în estul Europei, așa cum mai aud pe la votanții PSD. Olandezii, nemții, englezii, francezii, italienii, toți au problema asta. Peste tot asistăm la nemulțumiri din partea celor care contribuie financiar la bunul mers al fotbalului.

De ce s-a supărat lumea? Pentru că fotbalul e doar despre bani? Pentru că nu mai există pasiune? Pentru că a dispărut loialitatea? Pentru că e tot mai multă opulență? Pentru că nimănui nu îi mai pasă de suporteri? Pentru că?