În contextul dezvoltării tot mai rapide a ceea ce înseamnă transport aerian low-cost la nivel mondial, în România există încă rețineri mari în ceea ce privește apelarea la o astfel de metodă de a călători. Ideea greșită a oamenilor pleacă de la denumire – ”low-cost” – una pe care o asociază cu servicii proaste. Ori, în acest domeniu, sintagma ”servicii proaste” te poate duce cu gândul la o catastrofă. Ei bine, o companie aeriană low-cost, precum sunt și cele care operează pe aeroporturile din România, nu ar trebui să fie cu nimic mai prejos față de o companie ”normală” în ceea ce privește condițiile de zbor, starea avioanelor, siguranța zborului sau instruirea piloților. Ele sunt low-cost doar prin faptul că, pentru reducerea costurilor, au apelat la o serie de chichițe:
- nu aterizează în aeroporturile principale ale marilor orașe europene decât rar, deci taxe de aeroport mai mici
- nu servesc mâncare și băutură gratis la bord
- merg din punctul A în punctul B și înapoi în A. Fără escală, deci fără costuri suplimentare
- taxează bagajele de cală și pe cele mari de mână
- taxează locurile preferențiale din avion
- au numere cu taxă pentru relații cu clienții
- te pun să îți faci check-in online și să te prezinți cu boarding pass-ul la ghișeu pentru a economisi timp și resurse
Aspecte interesante legate de companiile low-cost pot apărea în sensul pozitiv. Spre exemplu, în Europa anului 2014, companiile low-cost Wizz Air și Ryanair au unele dintre cele mai noi flote. Wizz a tot cumpărat Airbusuri A320, în timp ce Ryanair are în flotă 300 de Boeing 737-800 și a comandat încă 180. M-am simțit mult mai în siguranță într-un zbor Wizz Air decât într-un Fokker 100 Austrian Airlines, vechi, care s-a chinuit să decoleze de la Dnepropetrovsk astă iarnă. Nu m-a ajutat cu nimic că am avut bilete la Aeroflot, companie aeriană de stat, că tot nu am fost despăgubit pentru bagajele întârziate.
Argumentul suprem din punctul meu de vedere pentru ceea ce înseamnă zbor low-cost vine, evident, de la preț. Iată câteva exemple mai jos de diferențe între ceea ce înseamnă o cursă ”normală” și una low-cost în marile orașe ale Europei cu plecare din București.
- București Otopeni – Londra Stansted 10.09.2014 – 317 RON cu Ryanair
- București Otopeni – Londra Heathrow 10.09.2014 – 524 RON cu British Airways
- București Otopeni – Paris Beauvais 10.09.2014 – 519 RON cu Blue Air
- București Otopeni – Paris Charles de Gaulle 10.09.2014 – 1066 RON cu Tarom
- București Otopeni – Milano Bergamo 10.09.2014 – 343 RON cu Blue Air
- București Otopeni – Milano Linate 10.09.2014 – 439 RON cu Alitalia
- București Otopeni – Barcelona 10.09.2014 – 500 RON cu Wizz Air
- București Otopeni – Barcelona 10.09.2014 – 583 RON cu Tarom
După cum se poate observa, totul depinde de organizarea proprie a călătoriei pentru că, uneori, un low-cost poate să fie mai scump decât o cursă de linie. Dacă plecați la Barcelona pe 10 septembrie vă costă 500 de lei cu Wizz Air și 583 de lei cu Tarom. Pentru cei 83 de lei în plus aveți o masă caldă la bord, răcoritoare și cafea (vezi foto cu meniu pe cursă Tarom) plus bagaj de cală gratis. Aici nu merită low-costul. Dar în cazul unui drum la Paris, diferența între Blue Air și Tarom este de 547 de lei, mai mult decât dublu. La fel, în calcularea unei călătorii cu low-costul trebuie să intre și necesitatea bagajului de cală. Un bagaj de cală la Wizz Air, spre exemplu, costă 135 de lei pe segment, deci 270 de lei dus-întors, lucru care poate schimba drastic prețul biletului.
