Hai că am început bine în Columbia

Era și păcat să înceapă monoton viața mea aici, în Columbia. Bine, șansele erau mici, n-aș fi pariat pe asta, dar nici n-aș fi pus banii pe întâmplările care au avut loc în primele ore. Să vă povestesc. Am aterizat eu pe la mijlocul zilei după un zbor de vreo 13 ore care m-a anchilozat un pic. Am stat o ora și ceva la coadă la pașapoarte, am mai stat vreo 20 de minute să găsesc un taxi de la aeroport, dar l-am găsit. Mi-am pus geanta aia mare cu echipamentul moto în portbagaj, am luat rucsacul și casca cu mine pe bancheta din spate și… direcția hotel. Vreo 30 de minute de la El Dorado Airport până în Chapinero, zona din Bogota unde m-am cazat.

A tras omu’ nostru taxiul pe dreapta, dau bună ziua, îmi iau rucsacul și casca și cobor să mă duc la portbagaj să iau și geanta. Doar că după ce închid portiera șoferul pleacă. Și nu oricum, ci ușor în forță. Hap! Să vezi cum rămân fără echipament moto și fără pașaport, că îl pusesem în geanta mare după tămbălăul de la aeroport. Norocul meu a fost că zona asta din Chapinero e pe dealuri și șoferul a luat-o la vale, suficient cât să mă ajute în sprintul pe care l-am băgat, urlând în același timp spre el. L-am prins în vreo 40-50 de metri, gâtuit de efort, în râsetele celor 20 de inși din echipa care filma un spot publicitar într-un magazin de la parterul hotelului.

Bun. Mă cazez, îmi iau în primire camera. Decent, dormitor, o mică bucătărie, dar și o terasă mare cu priveliște. Se vede orașul de sus, am măsuță cu scaune, top Germania. Fac o serie de poze, intru să mă spăl și să mă schimb, fac o cafea și ies din nou pe terasă. Cum în Columbia se întunecă devreme, pe la 6 seara, pun capăt sesiunii de poze și cafele și dau să mă retrag în vastele apartamente. Dau, dar nu iese. Ușa de la terasă se blochează astfel încât să nu poată fi deschisă din exterior, un soi de protecție împotriva intrușilor. Adică tu, din casă, o poți deschide oricând, doar că dacă sucești un buton mic aplici acea siguranță și din exterior nu mai poate fi deschisă. Ei bine, piedica aia era sucită, dar cine să știe?

Dă să suni la hotel, să le explici ce penibilitate s-a întâmplat. Doar că nema număr de telefon, e relativ nou hotelul, nici în Google Maps nu e trecut, zero modalitate de contact. Intru în aplicația Booking să le scriu acolo. Bună ziua, doamnă. Sunt Scutariu de la etajul 4, m-am blocat pe balcon, ajutor. Răspuns? Nimic. Ce facem? Deja mă gândeam la cum o să sar eu pe balconul de la etajul 3, cum o să îmi bulesc gleznele, cum… Dar până atunci, varianta doi. Pietricele din ghiveciul de pe terasă aruncate în celelalte geamuri. Trebuie să audă careva. Și ia și aruncă suficient de tare încât să facă zgomot, dar nu prea tare ca să nu sparg vreun geam, să las cărămizi de bani pe aici.

După vreo 15 pietricele am fost reperat. O angajată a hotelului cobora pe scări, norocul meu, și a auzit. Gata, am scăpat. Îi explic prin semne ce s-a întâmplat, ea se prinde, deci vine cu cartela de rezervă să deschidă ușa camerei, apoi cea care dă în terasă. Da, doar că eu sunt super inteligent și… am pus închiderea aia de siguranță de la ușă. Adică ușa se debloca cu cartela femeii, însă siguranța nu sărea, că de aia e siguranță, să nu intre nimeni peste tine noaptea ca acum 11 ani în Salonic, când mi-au furat telefonul noaptea, de lângă cap, în timp ce dormeam.

Evident, în hotel s-a declanșat jihadul. Au apărut recepționerele, au apărut băieții de la pază, au apărut după vreo 15 minute și niște neni care păreau că sunt mecanici, ceva. Alți oaspeți cazați au ieșit pe geam și priveau showul. Toți încercau să deschidă ușa de la cameră cu zero succes. După mai multe telefoane date firmei care a montat ușile s-a ajuns la concluzia că nu se poate. Au urcat oamenii pe clădire, cred că la etajul 6, și mi-au explicat că dacă nu vreau să dorm pe balcon trebuie să sparg ușa de la terasă. Adică să îi dau ”duro” picioare până sare cumva.

I-am dat, doar că n-a fost nevoie de cine știe ce efort. Fără să provoc mari stricăciuni, la al doilea picior a cedat încuietoarea și am putut intra. Și nici n-am pagube de achitat, se pare că și-a revenit muștiucul ăla de la siguranță, funcționează top. Update, a doua zi a venit un nene să schimbe șmecheria. S-au prins și ei că nu e ok, așa că nu se mai încuie singură, se încuie exclusiv din interior.

Da, deci așa mi-am petrecut prima jumătate de zi în Bogota, am stat într-o priză continuă. Însă măcar am view la birou, no?