web analytics
Fotbal intern

Grațierea lui Gică Popescu, pareri pro şi contra

E aproape imposibil să se întâmple ceva în țara asta și să nu apară petiții pe subiect. Se scumpește benzina (justificat, deși mulți nu vor să priceapă), hai cu petiția împotriva OMV Petrom! Sar în aer două blindate la Kabul, hai să semnăm pentru retragerea trupelor din Afganistan. Acum se promovează de zor ideea cu grațierea lui Gică Popescu, om condamnat la 3 ani și 1 lună de închisoare în ”Dosarul Transferurilor”.

Trebuie să pornesc de la faptul că eu nu înțeleg fundamentul ideii de grațiere care să fie la dispoziția unui singur om, adică a președintelui. Îmi spunea ieri amicul Cristi Voinea că e util în ideea în care Traian Băsescu poate grația o bătrână care, ruptă de foame, a furat o pâine și pe care justiția, așa cum e și normal, a pedepsit-o pentru furt.  Corect!  Practic îi oferim președintelui puterea să fie uman atunci când legea nu este.

Ce ar fi uman în grațierea lui Gică Popescu? Sigur, un extraordinar fotbalist, unul dintre cei mai eleganți fundași centrali ai României, căpitan la FC Barcelona, un om cu o imagine excelentă în străinătate. De acord, însă Gică Popescu și-a asociat imaginea în ultimii ani cu Ioan și Victor Becali și, cel mai grav, a comis evaziune fiscală și spălare de bani. A consumat timpul și resursele tribunalelor ani la rând afirmând, ba chiar și public, că este nevinovat și că o va dovedi. Gică Popescu nu a furat o pâine, Gică Popescu a furat din buzunarele voastre refuzând să plătească taxe. Suntem de acord cu grațierea unui om doar pentru că a fost mare sportiv? Eram de acord cu grațierea dacă în loc de evaziune fiscală și spălare de bani vorbeam despre crimă? Tot mare sportiv era și în cazul ăsta! Unde se trage linia, la nivel de gravitate, între spălare de bani și crimă? Când ne opream cu cererea de grațiere, între șantaj și tâlhărie? Dacă era acuzat de lovituri îl grațiam, dacă loviturile erau în ficat nu îl mai grațiam?

Unealta e periculoasă și ca să ne dăm seama că mai periculoși sunt formatorii de opinie, vă arăt două chestii. Prima este enunțată de Florin Caramavrov, a doua de Cătălin Tolontan. Nu comentez mai mult pentru a nu vă influența:

”Corect, nimeni nu e mai presus de lege, dar eu cred că Gica Popescu nu este un pericol pentru societate. Despre ceilalti am îndoieli că nu ar mai face tot felul de mânării. Gică Popescu a fost căpitanul naționalei, pe mine m-a incântat cu jocul lui, m-a făcut de multe ori fericit când îl vedeam jucând. Așa că semnez petiția pentru grațierea lui! ” – Caramavrov

“Dacă ne declarăm, acum, solidari cu Gică Popescu sîntem, prin tranzitivitate, solidari cu Ioan Becali, Cristi Borcea, George Copos și cu ceilalți condamnați. De ce? Pentru că Popescu a fost solidar cu partenerii de afaceri din lotul condamnat! Vreme de 6 ani cît a durat procesul, el a susținut permanent ceea ce au spus și ei. Au dat aceleași explicații mincinoase, din perspectiva judecătorilor. Au spus că nu sînt vinovați. Curtea de Apel a considerat asta drept o matrice infracțională de spălare de bani și evaziune fiscală. Un model repetat, cu mici diferențe, în fiecare dintre cele 12 transferuri” – Tolontan

2 comentarii

  • Bine le zici! Pe scurt: cine greseste trebuie sa si-o asume, cu atat mai mult cu cat vorbim de-o infractiune, deci o abatere de la lege executata in mod voluntar.

    • nu se impune gratierea si pentru simplul fapt ca s-a asociat de buna voie cu oamenii astia, nu a furat de foame, precum baba din exemplul de mai sus

Lasă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.