Ghid practic: motivele pentru care tu, tinere student, trebuie să eviți jurnalismul de sport

sursă: prostitutionrecovery.org

”Te salut Cristi, mă numesc Alecu Denis, încep anul 2 de facultate la jurnalism […] ai vreun sfat pentru mine?” este doar ultimul mesaj pe care l-am primit de la studenții care vor să ajungă în presa de sport. Am mai răspuns în particular, celor analfabeți le-am zis să scrie direct la Frenetik.tk, iar acum o să scriu pentru toți. Care sunt motivele pentru care trebuie să faci orice altceva în afară de jurnalism de sport în România. Serios, chiar orice! Zugrav, frizer, bancher, spălător de cadavre, bucătar pe vas, prostituată, hitman, orice!

Realitățile de mai jos sunt adaptate la ceea ce înseamnă jurnalismul de sport (presă scrisă, online și TV) în România finalului de 2015:

1. Ai 95% șanse să mori sărac. Sunt foarte puține excepții de la regula asta, în general jurnaliștii de sport câștigă puțin de tot. Știu băieți care au 40 de ani și care nu sar peste 3000 de lei, lucru pe care îl găsesc extrem de trist. De asta se ajunge la jurnaliști corupți care călătoresc cu avioane private alături de actuali pușcăriași pentru ”a relata de la fața locului transferuri de jucători”. De aia se ajunge la pești consumați prin frigiderele fotbaliștilor noștri din străinătate. De aia se ajunge la situații în care jurnaliști altfel buni, care ar avea ceva de spus, evită toată cariera o apariție la TV de frica celor care le-ar putea aduce trecutul în actualitate. Trecut bogat în tranzacții unidirecționale de bani cu Gigi Becali.

Ce salariu crezi că are un jurnalist de sport, tinere de la FJSC? Îți zic eu. În presa scrisă un redactor sare rar de 4000 de lei. De obicei e între 2000 și 3000 de lei. Un șef de departament ajunge și la 5-6000, dar sunt puțini șefi de departament atunci când toată redacția are sub 20 de oameni. Ai citit undeva că Tolontan câștiga 30.000 de euro pe lună? Păi da, dar Tolontan conduce un ziar, unicul care a supraviețuit. Un ziar care, pe lângă derapajele normale, a schimbat chestii importante în România. Plus că Tolontan e geniu, deci nu intră în discuție. Hipster, dar geniu.

2. Nu îți vei putea face meseria fără compromisuri. Cei mai mulți șefi din presa scrisă și online sau din TV au ajuns acolo unde sunt pentru că au fost ”pe bune” cu toată lumea. Cu toată lumea din presă, dar mai ales cu toată lumea din fotbal. Nu îți imagina că tu, tânăr entuziast dornic de afirmare, vei putea veni sub comanda lui și vei aveai voie să faci o investigați cu privire la felul în care un finanțator din Pipera mulge Steaua de bani. Spre exemplu. Îți zic sigur că sunt cel mult trei redacții în care ai putea scrie asta.

De asta au ajuns toate conferințele de presă să fie niște mizerii sforăitoare. Pentru că reporterii, chiar și cei 3-4 foarte bine pregătiți, nu își permit să îi deranjeze cu întrebări pe oamenii de fotbal. Nu își permit pentru că șefii lor nu le permit. Pentru că dacă șefii lor publică ceva de rău despre un anumit comerciant de cartele GSM, atunci șefii lor vor fi sunați de acel comerciant, iar reporterii vor vinde cartofi prajiți cu maioneză la KFC.

3. N-ai peste 1.75? Nu ești femeie? Nu ai țâțele cât capul lui Moroșanu? N-ai nicio șansă la TV! Se poartă bagaboantele! Da, știu că nu e scris corect, dar sună mai aproape de adevăr așa: bagaboantele! Sigur că sunt și excepții, cunosc o mulțime de fete super profi în presa de sport, fete care știu mai mult fotbal decât mulți dintre șefii de ziare și posturi TV. Dar știu și mai multe fete care și-au supt drumul spre vârf, pardon my french. Se merge foarte mult pe ideea că fetele pot provoca mai repede o reacție de la un om de fotbal, spre exemplu, iar multe dintre fete sunt acceptate în redacții doar pe baza înfățișării, fără să fie nevoite să își demonstreze talentele reale.

4. Nu mai ai resurse să îți faci meseria. S-au dus vremurile în care erau trimiși câte 5-6 jurnaliști la un turneu final de campionat european. S-au dus și vremurile în care jurnaliștii mergeau la fiecare meci important al echipelor de club din România. Nu mai sunt bani în presa de sport, munca se face aproape în totalitate din redacție și de pe la meciuri/conferințe. Ceea ce e complet anormal!

Sigur, nu e un șoc că s-a ajuns aici. Pentru că s-a ajuns aici și din cauza jafului organizat pe care jurnaliștii pe care îi chemați acum la FJSC să vă dea sfaturi de carieră l-au comis în anii ce-au trecut. Toți puturoșii care și-au umplut portbagajul cu cârnați de la Bistrița, care cărau pește împachetat de MM Stoica de la Galați și care îți umpleau buzunarele cu dolari de la Gigi Becali au produs găuri și în companiile pentru care prestau. Dacă ar face cineva un audit pe bune, dar ar fi verificate deconturile aduse de băieții ăștia de pe la CE-uri și de pe la Olimpiade… Ce mișto ar fi!

5. Există jeguri precum Frenetik.tk! Ăsta e unul dintre motivele pentru care nu merită să te apuci. Pentru că orice ai face, e foarte posibil să ajungi să nu ai expunerea mizeriilor de la Frenetik.tk. Adică niște gunoaie care fură tot ce prind, pentru care clasamentul de trafic e unicul reper și care fac orice pentru un click. De cele mai multe ori acest ”orice” se traduce prin furt și păcăleală. Ăștia sau gunoaiele de la România teve au ajuns la o performanță de invidiat. Orice ai căuta în google, din orice domeniu, poți găsi la ei pe site. Caută ”ceapă călită” sau ”de ce am scaunul un pic albastru” sau ”ce gust au mucii unui nou-născut” și ai șanse mari să găsești în prima pagină de rezultate unul dintre site-urile astea două.

ăsta este un furt de likeuri pe Facebook