Fuck, fuck, fuck! S-a modificat schimbarea cu Siberia

Panicăăăăăă! După niște conversații cu echivalentul lui Busu din Rusia am înțeles că anul ăsta se așteaptă ninsori în estul extrem prin august, motiv pentru care plecarea mea băiețească programată pentru 10 iulie pică. Da’ nu oricum, pică-n cap de la etajul 8 și cu un pian peste. Ce-i de făcut? De mulțumit lui Busu de Rusia că m-a ferit de necazul de a pedala prin zăpadă pe drumuri neasfaltate în colțul Siberiei și de reprogramat. De devansat, de făcut calcule, de schimbat modificări, de numărat zile, de verificat datele de livrare pentru chestiile pe care le mai am de comandat.

Am făcut doar asta o jumătate de zi în care, din motive ce nu vor fi dezvăluite pentru a nu provoca panică, am stat acasa. Și mi-a dat astfel: Datele problemei rămân aceleași, date însemnând traseu, opriri, întoarceri. Datele calendaristice se schimbă drastic în ideea în care de ieri peste o lună voi fi, probabil, la granița dintre Ucraina și Rusia. Adică da, plec în mai puțin de o lună și asta mă face să mă simt ciudat pentru că în mintea mea încă erau treburile lejere, plecarea era într-un viitor destul de îndepărtat. Ca și cum iulie era 2022.

Așa că trebuie să grăbesc chestii:

1. Pașaportul nou vine pe 24 mai pentru că România și pentru că la noi un pașaport e eliberat în 15 zile.
2. Comandă echipamente. Am făcut o listă cu ce trebuie să îmi cumpăr, dar lucrez cu lideri și e ușor.
3. Viză Rusia și Mongolia. Sper să fie doar o chestiune de bani, vreo 1400 de lei, și nu de timp. Timp n-am!
4. Camping. Ce sac de dormit? Ce izopren? Ce scăunel mic și ușor? Ce, ce, ce?
5. Gândit și organizat bagaje ca să fie cât mai ușoare și compacte. Sper să îmi iasă.
6. Planificat astfel încât să ajung în Moscova fix când am acces ușor către depozit pentru transport Gotze.
7. Cauciucuri. Rămân Mitas e-07 Dakar de luat! Am nevoie de camere și de niște benzi ca să nu știu ce cu spițele.
8.  O grămadă de alte mici mărunțișuri!

Mi-e teamă ca toate pregătirile astea să nu-mi fure din plăcere, să stau stresat de gândul că n-am luat ce trebuie, că am luat prea puține sau, mai rău, să-mi dau seama că am luat prea multe. Când vreau să mă calmez mai citesc poveștile unor băieți care au fost prin zonă acum 10 ani și îmi dau seama că o să fie bine. Apropo, Gotze e tanc, o să vă zic mai încolo de ce!