Fain cu Simona Halep

Am scris chestia aia cu Simona Halep mai devreme, pe Facebook, pentru că mi-am adus aminte de episod în timp ce mă uitam la interviul – discuția – dintre ea și Andi Moisescu. A publicat-o ultimul pe facebook la mijlocul lunii noiembrie, dar n-am apucat să mă uit până acum. Și rău am făcut, vă recomand și vouă, pun clipul mai jos.

E fain să vezi un interviu (hai să îi spunem așa) făcut de cineva din afara sportului. Pentru că și Simona se transformă, iese din clișeele necesare în care se exprimă pe teren sau la marginea lui.

Ascultând, mi-am dat seama de o chestie care nu e nouă, dar care ne trece de fiecare dată pe lângă urechi. Pentru că toți o spun, probabil. Voi vă imaginați cât de mult timp, an de an, muncește fata asta? Adică da, a câștigat vreo 40 de milioane de dolari până acum, uriaș. Bă, dar cât muncește! Începe antrenamentele în decembrie și termină sezonul în noiembrie. Se bucura, zicea ea, când și-a prelungit vacanța la un moment dat și a apucat să facă sărbătorile cum suntem toți obișnuiți. Zi de zi, săptămână de săptămână, an după an. Doar asta, doar tenis, doar antrenament, doar muncă.

Și de aia e cu atât mai mizerabil să aud cum o critică românii, unii care nu își dau seama că din toată lumea asta, dintre toate jucătoarele de tenis din lume la ora actuală, Simona Halep nu doar că e cea mai bună. E cea mai bună de ani și ani de zile. Că și asta e greu. Să ajungi în top și să rămâi acolo, an după an, generație după generație. În lume. Nu în județul Ialomița sau în Banat. În toată lumea asta, din Noua Zeelandă în Alaska și din Patagonia în Japonia.

E o discuție faină tare de tot, merită să pierdeți o oră chiar și într-o zi precum cea de azi.