Fanii MotoGP au, probabil, aceleași temeri ca și mine cu privire la felul în care se desfășoară sezonul 2014. Dacă anul trecut emoții au mai existat, acum se pare că Marc Marquez nu va avea nici cea mai mică problemă în a-și adjudeca titlul mondial. În sprijinul acestei afirmații vine, evident, linia de clasament a spaniolului, cel care are 100 de puncte (maximum) după primele patru etape și, la ora editării acestui text, are cel mai bun timp din antrenamentele de la Le Mans, adică etapa a cincea. Pilotul de la Repsol Honda a reușit să doboare zeci de recorduri până acum și dă impresia că nu poate să fie depășit de nimeni.
Toată lumea dă drept explicație pentru prestațiile sale superioritatea motocicletelor Honda față de restul turmei și, în special, față de rivalii de la Yamaha. Deși sunt de acord cu faptul că diferențe există, nu cred că ele sunt decisive. Până la urmă, aceeași motocicletă o are și Dani Pedrosa, iar piticul e la 28 de puncte la general în spatele lui Marquez. Cred că adevărata explicație e cea pe care în ultima vreme am tot citit-o expusă în presa de specialitate din străinătate și adaptată chiar și de Vlad Haralambie, specialistul DigiSport în motociclism. Este vorba despre curaj! Simplu și perfect explicabil după cum urmează:
Pe vremea când Valentino Rossi, spre exemplu, domina autoritar clasa MotoGP circuitele erau construite într-un alt mod. Atunci, virajele nu erau atât de blânde cu piloții în eventualitatea ieșirii de pe suprafața pistei. În trecut, ieșirea de pe asfalt însemna ieșirea pe iarbă sau pe pietriș, lucru sinonim de cele mai multe ori cu o căzătură. În acest context, piloții care nu sunt la fel de tineri precum este Marc Marquez și-au dezvoltat un stil de pilotaj care să le permită evitarea unor astfel de situații, adică un stil mai puțin ”mai la limită” decât cel al lui Marquez.
Anii au trecut și noile norme de siguranță au prevăzut asfaltarea zonelor despre care vorbeam. Consecința a fost că ieșirile de pe pistă nu mai erau atât de periculoase, iar tinerii piloți aveau relaxarea necesară pentru a forța din ce în ce mai tare perioadele de frânare, intrările și ieșirile din viraje. Până la urmă, o ieșire de pe pistă nu însemna altceva decât niște timp pierdut, nu o căzătură, așa cum era pe vremuri.
Revenind la anii noștri, avem de-a face cu piloți precum Pedrosa, Rossi sau Lorenzo, cei prea ”bătrâni” pentru a-și mai modifica stilul de pilotaj, și un pilot precum Marquez, cel care de mic a beneficiat de avantajele noilor configurații ale circuitelor. Rossi, oricât de talentat e, nu mai poate acum să piloteze precum Marquez. Desenele circuitelor pe care el deja le-a învățat îl obligau să abordeze virajele știind că orice greșeală îl poate scoate din cursă.
Cred că este vorba, pe lângă un 10-15% venit de la superioritatea materialului de concurs, și despre acest aspect. Curajul de a aborda virajele la limită pentru că nu există frica unei căzături face diferența în acest moment în MotoGP.
