Aproape de fiecare dată când Simona Halep a jucat un meci în fazele finale ale turneelor importante, emoțiile pe care le-am trăit s-au apropiat sau au depășit emoțiile trăite la meciurile importante de fotbal, sportul meu. Ultimele două astfel de exemple au fost semifinala și finala pe care Simona le-a disputat la Australian Open, meciurile cu Kerber și Wozniacki care m-au epuizat.
Așa că am vrut să traduc în cifre ceea ce experimentez într-o zi în care Simona Halep are meci, începând de dimineață și până după finală. Am măsurat pulsul folosind aplicația Samsung Health de pe telefonul meu mobil.
- ora 13:00 – 76 bpm – acasă, fără să fi făcut efort, după un espresso dublu cu lapte
- ora 15:00 – 140 bmp – când am ajuns la redacție, după ce m-am certat monstruos cu Poliția care nu mă lăsa cu motocicleta pe strada pe care muncesc
- ora 16:00 – 97 bpm – fix înainte de meci, după un RedBull obișnuit pentru ora asta. Relaxare.
- ora 16:18 – 87 bpm – după ce Simona a luat, greu, primul game al jocului.
- ora 16:30 – 97 bpm – la primul break al partidei, la 3-1 pentru Stephens
- ora 16:55 – 102 bpm – la finalul primului set câștigat de Stephens.
- ora 17:07 – 110 bpm – în timpul celui de-al treilea game din setul 2, la 2-0 pentru Stephens.
- ora 17:14 – 94 bpm – primul break al Simonei, setul 2, 2-2
- ora 17:20 – 88 bpm – al doilea break al Simonei, setul 2, 4-2
- ora 17:30 – 97 bpm – în timpul puntelor de pe serviciul Simonei, la 4-4 în setul doi.
- ora 17:36 – 97 bpm – momentul în care Simona a câștigat setul 2
- ora 17:50 – 105 bpm – break în setul decisiv, 2-0 pentru Simonaaaa!
- ora 17:54 – 124 bpm – mingea care a lovit fileul și a picat în terenul americancei. 3-0 în decisiv!
- ora 18:05 – 87 bpm – 5-0 pentru Simona, treaba e deja jucată. Acum e doar bucurie! 😀
- ora 18:20 – 140 bpm – Victorieeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!!!!
Nu l-am masurat dar cred ca am urcat si eu cu pulsul la 120 mai ales in setul 2 la 4-4. Cafea, Red Bull, la mine sunt interzise – dorm cu ochii deschisi. Eu sting cu “linistitoare”, in timpul meciului am bagat (doar) 2 pahare de Aperol Spritz, ce-i drept, destul de voluminoase, iar inainte indesasem in graba tot vreo 3 spritz-uri dar de vin alb, ca amorsa. Altfel nu prind curaj si rabdare sa suport nenumaratele momente de tensiune dint-un sport ca tenisul. Rup televizoru’ pe genunchi… La final marturisesc ca aveam lacrimi in ochi. Nu pot sa zic ca eram fericit dar bucuria a fost imensa, mai mult pt munca ei implinita in sfarsit. De altfel mai toti de pe terasa unde am urmarit meciul au scapat lacrimi la sfarsit. Nu cred ca am mai avut vreodata vreun sportiv cu un mental atat de puternic. Poate Ivan Patzaichin dar totusi sportul cu pagaia nu se joaca pe game-uri. As vrea pe viitor ca Simona sa dea drumul la joc, sa joace mai divers, sa urce in calitate asa cum a facut-o in ultimile 12 luni. Am vazut ca poate juca si spectaculos nu numai defensiv. Bravo!
nu a contribuit si Mironica la pulsul tau ? 😁
usor scuti, ca avem nevoie de tine. nu te duce catre lumina! :)) cat despre halep, personal sunt indiferent, de cand cu fularul spurcatilor la gat. nu o mai urmaresc.