”Ești din România? Hai să vorbim!”

Pentru mine, contactul de aproape cu lumea MotoGP a fost aproape ireal. Am fost pentru prima dată la o cursă în 2013, atunci când am mers la Brno cu o acreditare de presă extraordinar de greu de obținut. La acel moment, și poate că și acum, nimeni în afară de ProSport nu putea obține așa ceva. Și pentru că am obținut acreditarea am început să trimit mailuri și să dau telefoane pentru a-mi aranja niște interviuri. Cum la Valentino Rossi era prea târziu, totul se stabilea cu cel puțin jumătate de an înainte, m-am dus către the next best thing.

Nicky Hayden, unul dintre cei mai cunoscuți piloți ai lumii, și Marc Marquez, cel care abia venise în MotoGP și cel care mergea absolut încântător. Cu Hayden am făcut primul meu interviu la MotoGP. Îmi aduc aminte că m-am prezentat la centrul de ospitalitate Ducati cu 45 de minute înainte de ora stabilită. Emoții până-n gât, atât de multe încât mi-am imaginat că pot intra acolo cu camera de filmat, să trag interviul. Evident, nu se putea. Ofițerul de presă al celor de la Ducati m-a dus până într-un separeu unde Nicky tocmai terminase interviurile cu greii din presa moto. Americanul a stat cu ei mai bine de o oră, dar a luat-o de la capăt cu mine, reprezentant al unei țări care pentru MotoGP nu înseamnă absolut nimic. Din punct de vedere financiar, dacă vreți, România nu e interesantă pentru cei care se ocupă de MotoGP.

Ofițerul de presă a făcut prezentările și Nicky a făcut ochii mari când a auzit de unde vin. ”Ești din România? Vă place MotoGP-ul acolo? Da? Hai să vorbim”. Eram atât de emoționat încât m-am cam încurcat și am sărit peste niște întrebări, motiv pentru care discuția a durat mai puțin decât plănuisem. Am terminat, am oprit reportofonul, moment în care Hayden a continuat pe tema România. ”România? Tare, să vă uitați în continuare la MotoGP, poate anii următori o să venim și pe acolo”.

Am mai făcut apoi interviul cu Marquez, apoi am revenit la Brno pentru interviurile cu Pedrosa și Dovizioso, însă Hayden a fost singurul cu care n-am avut curajul să cer o poză. Era amabil, vorbăreț, însă mi s-a părut prea mare ca să îi cer favoarea asta. Acum îmi pare foarte rău!