Ce e ”Drumul Oaselor”. Și de ce am eu treabă prin cele mai nordice puncte ale Terrei

Cu articolul precedent am stârnit mai multe curiozități decât am lămurit, așa că îl completez. Așadar, drumul pe care vreau să îl fac cu Mario Gotze e mai lung, e Rusia de la vest la est, însă porțiunea cu adevărat dificilă o să fie ultima. Sunt vreo 3000 de kilometri de drum care urcă spre zonele slab populate din Siberia. Această porțiune e în cea mai mare parte a ei neasfaltată, e asfalt la început, apoi prin așezările omenești prin care trec, și pe ultima sută de kilometri la Magadan. Ei bine, ultimii 2000 de kilometri din acest drum poartă numele de Road of Bones, Drumul Oaselor, și e porțiunea de la estul râului Lena până la Magadan.

Se numește așa, am mai spus, pentru că la construirea lui au fost folosiți prizonierii din gulagurile siberiene, prizonieri care au muncit în niște condiții aproape imposibil de imaginat. Au plecat de la Magadan cu construcția drumului și au muncit într-o sălbăticie cumplită într-un frig cumplit. Au murit mulți, foarte mulți oameni. S-au scris cărți despre asta, se estimează că în 20 de ani de construcție au murit în medie 25 de oameni pe zi, asta însemnând sute de mii de morți. Revenind la nume, Drumul Oaselor a căpătat denumirea asta pentru că acești morți nu puteau fi îngropați în condiții normale. Permafrostul Siberiei, adică solul înghețat în permanență nu permitea săparea de gropi, iar morții erau puși în fundația drumului. Cumplit, dar e istoria reală.

Sigur, în prezent situația nu mai e atât de gravă. Drumul e circulat, au fost o mulțime de oameni cu motocicleta pe acolo, sunt porțiuni de drum pe care se merge și cu viteză, chiar și în lipsa asfaltului, dar sunt în continuare porțiuni unde, dacă plouă, parcurgi 50 de kilometri pe zi cu eforturi uriașe. Cel mai nordic punct pe care îl voi atinge va fi la Ust-Nera, una dintre cele mai reci așezări omenești locuite în permanență, localitate aflată la 200 de kilometri în nord față de Oymyakon. Acest Oymyakon, căci sigur ați auzit de el, e locul în care a fost înregistrată cea mai scăzută temperatură de pe emisfera nordică, minus 67,7 grade Celsius pe timp de iarnă.

Deci e bine! 🙂

cu gri este marcat drumul pe care îl voi parcurge din Yakutsk până la Magadan. În cel mai nordic punct din imagine e Ust-Nera, în chenarul roșu e Oymyakon. Poza se mărește cu un click