web analytics
Fotbal extern

O discuție imaginară cu Marius Șumudică. În drum spre 1,5 milioane $

Presa de sport din România a ajuns, cred eu, la un stadiu în care credibilitatea îi este la un nivel mai scăzut chiar și decât cea a presei din Turcia. Și turcii sunt istoric cei mai mari mincinoși și cei mai ordinari inventatori de bombe de presă. Nu mă refer aici doar la faptul că Daum spune că Gigi Becali plătește jurnaliști, nu mă refer aici la faptul că Anamaria are băieți mai slabi sau mai grași prin multe redacții și, practic, își publică atunci când dorește ”comunicatele de presă”.

Mă refer și la faptul că presa de sport a ajuns o unealtă pe care oamenii din fotbal o folosesc pentru a obține beneficii. Pe care le împart sau nu cu jurnaliștii? Nu știu, dar beneficii obțin. Mai prost e faptul că nu mai există standarde, se inventează la greu. Spre exemplu, știrea cu Șumudică la Al Gharafa. Știrea apărută în presa noastră, una specializată pe piața din Qatar, a fost imediat dezmințită de șeful de la Kayserispor. Sigur, asta nu înseamnă că Șumudică nu va ajunge cândva acolo, eu vorbesc despre felul în care miroase acum ”știrea”.

Acum, dacă îmi permiteți, am să mă lansez în niște speculații. Evident, departe de adevăr. Dar hai să încerc să produc ficțiune.

– Salut, bosu meu! Ce faci?
– Salut, Șumi! Uite bine, mă pregătesc de treabă, pe la redacție, caut subiecte.
– Hai că îți dă fratele tău una cu încredere 10 din 10! Mă jur pe mama, să nu mă mai mișc din loc, abia am închis telefonul cu arabii. Mă vor!
– Hai, mă, Șumi! Ne știm de 20 de ani, lasă vrăjeala. Zi-mi ce vrei de fapt.
– Frățioare, uite că pe tine nu te mint. Ziceam și eu așa, știi că ești fratele meu și îți zic adevărul. Dă și tu că mă vrea cineva din Arabia, că vreau să le mai iau niște bani la turcii ăștia ai mei.
– Păi cine să te vrea? Și de ce să le iei bani, n-ai contract?
– Păi frațioare, să mor dacă te mint, eu iau 30 de mii pe lună aici. La început era bine, că n-aveam nici după ce bea apă, dar acum că i-am dus pe cinci… Vrea și fratele tău contract nou, bani mai mulți.
– Bine, hai zi cum să facem.
– Dă-o și tu că mă vrea cineva din Arabia.
– Arabia care, Șumi? Că Arabia nu e o țară.
– Din Arabia, fratele meu. De la Dubai de acolo.
– Păi acolo sunt Emiratele Arabe Unite, nu prea ai ce antrena tu acolo. Nu în prima ligă.
– Nu e bine, să fie ceva de top cum a fost mereu fratele tău.
– Hai că te dau în Qatar, e bine? O dăm că ai ofertă de acolo, găsim noi o echipă care să fi avut români.
– Da, frățior! Dă-o așa și spune că îmi dau un milion pe an.
– Bine, Șumi!
– Nuuu, dă-o la un milion jumate pe an, că sună mai bine. Un milion jumate, dar scrie dolari, că ăia din Emirate umblă cu dolari.
– Qatar, Șumi!
– Așa, mă. Tu știi geografie, fratele tău e cu mingia, cu antrenoratul, cu astea.
– Bine, Șumi, hai că o dau așa și vedem ce iese. O vor prelua toți, o văd și turcii tăi și poate se sperie și îți oferă contract nou.
– Gata, frățiorul meu! Să mor dacă te mint, în februarie-martie așa să îți faci bagajele că direct la mine la Kayseri te iau să îți arăt stadionul, baza, tot îți arată fratele tău. Facem interviuri exclusive, zic de Gigi, zic de Dică, facem show talent fiță!

7 comentarii

Lasă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.